"Vali nu era un tip care să vrea «să se dezbrace» în faţa tuturor. Pe scenă vedeai cum e el ca artist", spune Mişu Cernea.
Mişu Cernea a urmărit traseul artistic al lui Vali încă de la debutul său pe scenă, în ’73, la Universitas. "Noi, Sfinx, aveam sala de repetiţii acolo. După ce s-a lansat, a reuşit să facă şi el rost de o sală de repetiţii, tot acolo. Era destul de simplu să ne împrietenim, pentru că eram toată ziua împreună. Imediat după perioada Vali şi Carmen, şi-a făcut o trupă de acompaniament, Compania de Sunet. Îl luam peste tot cu noi în turnee să cânte în deschidere." Prietenia lor a fost facilitată şi de faptul că era perioada hippie şi "eram foarte atinşi şi influenţaţi de tot ce se întâmpla, eram la curent cu tot ce se întâmpla. Legăturile între oameni erau mult mai strânse. Spiritual, nu conta deloc munca de partid sau ce încercau să ne bage pe gât. A fost o perioadă de o mare emulaţie în toate zonele culturii".
NIMIC NU-I IMPOSIBIL. Mişu Cernea îi admira lui Vali tenacitatea extraordinară.
"Se ţinea cu dinţii de ce avea de făcut. Extrem de talentat, sensibil, orgolios – nu e de admirat –, dar în anumite momente ai nevoie şi de orgoliu să poţi să treci peste hop-uri. Îşi propunea o ţintă şi până nu o atingea, nu se lăsa. Tot ce a făcut a fost aşa. De exemplu, o chestie foarte importantă pentru el şi care a contat a fost Studioul B’Inişor. Când a reuşit să-l facă, să-l pună la punct, să lucreze muzicieni pentru el a fost un salt extraordinar, şi calitativ, şi ca poziţie. A refăcut toată muzica lui, a reimprimat... Zi şi noapte era acolo. Un loc unde să stea, să fie lăsat în pace să lucreze pentru el şi pentru alţii. Mai ales pentru tineri. Talentul a reuşit să îmbine muzicalitatea lui cu tehnica."
ŞOBOLANUL. În turnee, era o atmosferă extraordinară. "Aveam tot felul de glume... am avut un spectacol l
