Soţ, soţie? Mamă, tată? Amant, amantă? Prieten? Confident? Protector financiar? Cu care din ele alegem să ne identificăm partenerul? Vrem o viaţă paşnică sau pasională? În fine, putem sau nu s-avem şi capra, şi varza?...
Jurnalul Naţional: Cartea dumneavoastră este la ora aceasta unul dintre cele mai titrate best-seller-uri internaţionale.Esther Perel: Care e marele ei atu? Propune o conversaţie. Un subiect sensibil, anume sensul tainic al dorinţei sexuale: ce s-a petrecut cu ea, putem oare să ne mai bucurăm de ea? Îndeamnă la meditare, într-un context social larg. Oferă şi ponturi. Deci nu e nici o reţetă-n 10 paşi şi nici o filozofie abstractă a eroticului.
Iar centrele de greutate ale cărţii ar fi... Hm... Cum se face că parteneri care se iubesc nu se mai bucură de sex de calitate? Poate cineva să-şi mai dorească ceva ce are deja? De ce e "fructul interzis" aşa de excitant? Vedeţi, toate întrebările astea vâjâie în capul tuturor celor din generaţia revoluţiei sexuale, o generaţie a partenerilor care pot face ce vor, dar n-au chef sau cel puţin nu împreună....
Cu alte cuvinte, autopsiaţi o instuţie informal modernă, aceea a "mariajului lipsit de sex", de dorinţă. Cum am ajuns aici? Plăcerea sexuală e stâlpul central al fericirii conjugale şi de cele mai multe ori e şi motivul pentru care se ajunge la căsnicie. După pragul ăsta însă, multe cupluri au parte de sex plictisitor, un sex târâit, împins de la spate. Ca terapeut pe probleme de familie, sunt mereu în faţa balanţei dintre nevoia de stabilitate şi pofta de aventură şi necunoscut. Cu toţii suntem frânaţi de inhibiţii şi ajungem să ne reprimăm fanteziile erotice din cauza unor sentimente de ruşine şi vinovăţie. Ajungem să învăţăm că acasă nu e locul unde se vorbeşte despre sex. În loc să învăţăm cum să ne exprimăm împreună din punct de vedere sexual, să ne expunem ca
