"Un tip haios, plin de iniţiativă, cu un temperament vulcanic, spiritual şi foarte talentat", spune Mircea Vintilă.
Mircea Vintilă l-a cunoscut pe Valeriu Sterian în perioada studenţiei, în acea vreme când fiecare îşi dorea să cânte pe o scenă, să-şi facă o formaţie: "Perioada de început a însemnat pentru noi toţi Club Universitas, Casa de Cultură a Studenţilor."
PROTEST. Folk-ul a fost o poveste acceptată de mulţi artişti în acea perioadă, dar Vali Sterian a fost cel mai apropiat de formula de protest. "A fost cel mai reprezentativ artist al acestui gen. Din păcate nu mai este printre noi... Aveam atâta nevoie de el şi de muzica lui".
Un repertoriu bogat, plin de iluzii şi fericire, de durere şi singurătate, de rugă, reformă şi resemnare. Sunt doar câteva elemente ce se regăsesc în muzica lui Valeriu Sterian. Şi totuşi, în amintirea lui Mircea Vintilă există o piesă dragă sufletului său ce poartă numele de … "Iluzia unei insule", pe versurile lui Adrian Păunescu.
"Mi-au plăcut teribil toate cântecele lui. Îmi aduc aminte de o perioadă minunată, când noi aveam concerte împreună la Mamaia. Cântam trei luni pe vară cu un succes teribil. Era un fel de căinţă în toată nebunia de cântări de pe litoral", mărturiseşte Mircea Vintilă.
Este dificil să cuprinzi în doar câteva fraze despre fenomenul şi omul Vali Sterian... "Un tip haios, plin de iniţiativă cu un temperament vulcanic, care îşi dorea tot timpul să fie altfel. Dacă l-aş defini pe Vali într-un singur cuvânt acela ar fi: schimbarea", mai spune Mircea Vintilă.
AMINTIRI. Cum să povesteşti poantele, ce leagă o viaţă aflată mereu pe drumul numit spectacol? Ar fi imposibil, spune Mircea Vintilă: "Sunt foarte multe haioase, acum nu ar avea acelaşi farmec ca atunci când au fost trăite. Spuse s-ar pierde. Poantele nu mai sunt poante! De multe ori
