Jurnal de meci în Groapă. Câini, stelişti, Borcea, Turcu, Jiji. La a doua, Băse. La oficială, Tări. Turcu, alaltăieri, la tv: Ştiu că-s mai mic şi fac greşeli gramaticale, dar mă bat, frate, când am dreptate. Borcea, ieri, la tv: Mă las de fotbal, mânca-v-aş, c-am ajuns să iau pastile cu pumnul. Tări la oficială, Băse la a doua.
Fiecare, cu binoclu de front. Prima campanie electorală cu binoclu. Dacă stăteau alături, ieşeau zvonuri. Sondajele căpiau, analiştii ar fi pus de-o alianţă. De-aia tandemul Băse-Tări nu zboară cu acelaşi avion. Detaliile astea le trec prin minte când îşi lipesc ochii de binoclu. Băse la a doua, Tări la oficială. Băse se bucură. Cu binoclul sondează ţara şi-n adâncul bugetarilor. Blonda de Pleşcoi, nicăieri. Dădea bine aici. Leşina boul ăla de suporter cu tricoul ăla de rahat, România-PNL. În general, viaţa în România e cenuşie fără andrelele blondei. În vremuri normale, blonda trebuia să fie în tribună. Strategie de campanie. Nevasta la chermeze, la terase, nunţi, botezuri. Decolteul, la meci. Să fiarbă bizonu-n iarbă. Băi, frate, dacă eram inspirat, blonda era aici. Cameramanii erau turbaţi, întorceau camerele încoace. Îşi filmau ochiul, fraierii.
B. întoarce lentilele spre oficială. T., tot acolo. Fir-ar, mă-sa, de manechin. Dacă-l luam lângă mine, mă făceam de cacao. Ce pricepe din fotbal! Se miră ca baba că se bat toţi p-o minge… Poate dacă-i fluturi un ghidon de Harley. Nici pe aia nu se ţine. Bun, da’ dacă eram alături, cum ne mai beleam cu binoclul unul la altul? Cei doi se spionau pe blat. În jurul lor, sepepişti duri ca stâncile Afganistanului. Privesc sticlos doar înainte, dar văd oriunde. Ar fi de-un meci: sepepiştii lui Tări vs sepepiştii lui Băse. La oficială, ţeapăn, solemn, trist, întărit de viaţă şi pumni ca Bute în final, Tări pare refuzat de CSAT. Rezistă însă ca termopanul. Se holbează prin b
