Corespondenţă de la Washington

La 4 noiembrie, americanii vor avea de ales între 13 candidaţi la Preşedinţia ţării. Doar doi au şanse reale. Ceilalţi 11 sunt fix "de ornament". Şi asta, graţie unui sistem electoral controversat şi respins de peste 60% din populaţie.

Mai mult de 200 de milioane de americani din 50 de state şi Districtul Columbia au dreptul să-şi exprime opinia electorală la 4 noiembrie. Dar rezultatul

votului naţional nu va fi neapărat şi rezultatul final.

VERDICT ÎN DECEMBRIE

Numai 538 de femei şi bărbaţi vor decide cine va fi următorul preşedinte al Americii. Aceştia alcătuiesc "Colegiul Electoral" şi se reunesc la 15 decembrie 2008 pentru a da verdictul final. În ianuarie, Congresul se reuneşte în sesiune specială pentru a număra voturile electorilor şi abia atunci va fi anunţat oficial noul preşedinte al Americii. Numărul electorilor coincide cu numărul total al senatorilor – 100, şi membrilor din Cameră – 435, plus 3 pentru Districtul Columbia. Un candidat trebuie să obţină cel puţin 270 de voturi ale electorilor ca să câştige Preşedinţia SUA.

PE DOS

De patru ori în istoria Statelor Unite – în 1824, 1876, 1888 şi 2000 – s-a întâmplat că a ieşit preşedinte nu cel care a adunat cel mai mare procent de voturi valide, ci invers. Colegiul Electoral a dat mai multe voturi candidatului care a pierdut alegerile populare. Fericiţii câştigători au fost preşedinţii John Quincy Adams, Rutherford B. Hayes, Benjamin Harrison şi actualul George W. Bush.

Nu există nici o previziune constituţională şi nici lege federală care să oblige electorii să voteze în conformitate cu rezultatul votului popular. De exemplu, este foarte posibil ca un elector din statul Virginia să voteze pentru Barack Obama, chiar dacă John McCain a câştigat alegerile cu o majoritate de voturi. Nici un elector nu a f