Moneda unică le-a permis europenilor să reziste, împreună, în vâltoarea financiară. Criza financiară mondială are şi un câştigător incontestabil: euro. La şapte ani după ce a fost pusă în circulaţie, moneda unică le-a permis europenilor să reziste, împreună, în vâltoarea financiară. Fără ea, scenariul putea fi scris dinainte: bătrânul continent ar fi fost supus aceloraşi sfâşieri ca în anii 1990, când pieţele atacau economiile mai slabe, făcându-le să cadă una după alta. La acea oră, situaţia ar fi putut degenera într-o gravă criză politică, Bundesbankul şi Germania fiind singurele în măsură să poată veni în ajutorul altora, dar numai a acelora pe care îi agreau.

Analiza nu este doar una conjuncturală. Observaţi soarta rezervată ţărilor care nu fac parte din familia euro. Micul stat islandez a dat practic faliment. Ungaria e pusă sub perfuzii de către Fondul Monetar Internaţional şi de instituţiile europene. Mai rău, virtuosul model scandinav, Danemarca, a cărei monedă este strict indexată după euro, a fost nevoită să strige după ajutor la Banca Centrală Europeană. Evidenţa se impune de la sine: este costisitor să rămâi în afara zonei euro.La preluarea preşedinţiei UE, Nicolas Sarkozy invoca o Europă a protecţiei: euro a făcut-o. Solidari de nevoie, europenii au fost nevoiţi să găsească o soluţie comună.

Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără determinarea de care a dat dovadă preşedintele Băncii Centrale, Jean-Claude Trichet. Până de curând, toată lumea lăuda flexibilitatea Rezervelor Federale americane. BCE-ul avertiza, în replică, asupra banilor aruncaţi în stânga şi în dreapta. I se răspundea că puterea de cumpărare trebuie apărată. Inflaţia este duşmanul celor săraci, răspundea BCE. Iar dl Trichet a luat încă din august 2007 măsuri de prevenire. Nu s-a lăsat constrâns de niciun tabu, având drept obiectiv salvarea sistemului