S-au cunoscut în 1973 la Cenaclul Flacăra. "Nu m-a plăcut... Apoi a devenit unul dintre cei mai aprigi critici ai muzicii mele", spune Nicu Alifantis.

Nu s-a putut supăra pe el niciodată. "Pentru că era deştept, cultivat, talentat şi consecvent în tot ce făcea", continuă Nicu Alifantis. "Dar mai ales am apreciat la el puterea de a spune oamenilor direct, fără menajamente tot ce gândea. După 1985 am început să ne cunoaştem mai bine, nimeream deseori în spectacole împreună şi am început să ne descoperim reciproc. Am avut şansa de-a cunoaşte câţiva oameni care, în timp, au pus straturi, straturi de liant între mine şi Vali. Aş vrea să le mulţumesc, pentru că datorită lor am reuşit să-l cunosc bine şi să mi-l apropii: Evandro, Minghiat, Bodolan, Bădulici, Olga, Coco... După câţiva ani, am ajuns să avem prieteni comuni. După 1990, deja mă bucuram de graţiile lui şi descopeream un Om. O iubea pe Luci, soţia sa, îl adora pe fiul său Oliver, era subjugat muncii în studioul său B’Inişor, descoperea tineri artişti talentaţi... Mulţi muzicieni tineri, extrem de apreciaţi azi, au ucenicit la Şcoala Sterian – Compania de Sunet. A ars până la ultima picătură crezând în muzica sa! Câştigasem un prieten, un artist, un om de-o integritate, de-o credinţă şi de un devotament civic ieşite din comun. L-am iubit mult şi-mi lipseşte foarte tare... Nu e puţin lucru să poţi respira acelaşi aer cu un Mare Artist. Îţi mulţumesc, Vali!"

PRIMĂVARA BALADELOR

Destinele lor s-au intersectat pe drumul cântecului, undeva prin anii ’70, în cluburile studenţeşti sau la diverse facultăţi: Ilie Vorvoreanu, chitaristul trupei "Compania de Sunet" sau Eric Clapton al României, aşa cum era adesea alintat, şi Valeriu Sterian: "Îmi amintesc că am concurat la Festivalul de Folk «Primăvara Baladelor» şi Vali făcea selecţia. După atâţia ani, prin 1998, m-am întâlnit cu el şi m