Costică Sterian trăieşte singur la Râmnicu Sărat, în casa în care şi-a crescut băieţii. Are 83 de ani.
Undeva, sprijinită de un perete al bucătăriei, e o plăcuţă de tablă pe care scrie "Str. Vali Sterian", primită în urmă cu câţiva ani, cu ocazia unui festival. Dar strada pe care locuieşte nu se numeşte aşa. O alta a primit numele artistului, pentru că ar fi fost o prea mare tevatură pentru autorităţile locale să schimbe toate actele de identitate ale rezidenţilor cu noi adrese.
IZOLARE. "Aseară l-am ascultat la radio pe Vali. Două cântece. De când mi-a murit soţia, acum zece ani, şi de când mi-au murit copiii, m-am izolat. Toată legătura o am cu Oliver. După ce mi-a murit soţia am găsit o femeie care-mi face de mâncare", ne mărturiseşte profesorul Sterian. S-a pensionat înainte de Revoluţie, în ’85, la cerere: "Aveam o căsuţă aici, unde puteam să stăm, aveam băieţii cu facultatea terminată... Ce greutăţi mai aveam?".
CĂIŢĂ PE CAP. În 1952, Costică Sterian locuia cu familia în comuna Ştiubei de lângă Râmnicu Sărat. "Eu predam matematica, iar soţia, la clasele I-IV. De la Ştiubei până la Râmnic, toată lumea făcea drumul pe jos. Sâmbătă, la 21 septembrie, soţia s-a dus pe jos până la Râmnic şi s-a întors tot pe jos, iar duminică a născut, dimineaţa, pe la ora 10 şi jumătate. Nu era asistentă medicală, cu Salvare, ca să te duci la spital, ca acuma. Nu, asistenta a fost o moaşă: baba Floarea. Vali s-a născut cu căiţă-n cap – o membrană groasă de un centimetru. Şi toate babele care au asistat la naştere au spus: ăsta o să aibă noroc", îşi aminteşte profesorul. L-au botezat Valeriu după un coleg de la şcoala de învăţători din Galaţi, pe care Costică Sterian o absolvise în tinereţe.
În 1955, familia Sterian s-a mutat la Puieşti. Costică Sterian preda matematica şi muzica. Când Vali avea 4 ani, tatăl lui l-a urcat pe