Schimbarea are în ea, pe lângă un gest revoluţionar, şi multă rutină Ieri, 40.000 de oameni au alergat în maratonul oraşului New York. O competiţie care aduce metropolei un sfert de miliard de dolari de la cei care concurează. Da, la asta s-a ajuns. La cursa din 1976 au fost înscrişi 570 de alergători. După 32 de ani, 150.000 de alergători din toată lumea s-au înregistrat on-line pentru cursa din New York şi mai puţin de o treime dintre ei au fost acceptaţi la start.
De organizarea maratonului se ocupă un viceprimar şi este unul dintre cele mai importante evenimente anuale din oraş. Încet, încet, fuga de 42 de kilometri a unor nebuni s-a transformat într-o nouă religie.
M-am întrebat de multe ori ce a făcut ca alergarea să se răspândească atât de mult în lumea occidentală. Singurul răspuns pe care l-am găsit stă în fundamentul educaţiei occidentale ce se bazează pe sport. Copiii care au avut şansa să înveţe într-o şcoală bună, cu profesori responsabili şi un sistem sănătos de valori s-au ataşat încă din copilărie de sport şi, chiar dacă au renunţat în unele perioade la el, s-au întors până la urmă. Şi ce e mai relaxant decât o alergare în zori?
Da, societatea occidentală (aici o includ şi pe cea românească) e sfâşiată între cei care fac sport şi sedentari. Deşi cei care se întorc spre sport sunt din ce în ce mai mulţi, armata sedentară creşte şi ea. Stilul de viaţă şi de muncă îşi pune amprenta pe noi şi pe copiii noştri. Pierderea dinamismului şi ancorarea în televizor sau computer ne pot distruge. Sedentarismul e o problemă căreia e greu să-i facem faţă de unii singuri.
Sănătatea noastră e la fel de importantă ca şi salvarea economiei mondiale. Într-un fel, eşecul economic e legat de eşecul sănătăţii. Politicile economice şi sociale au dat faliment. Da, e nevoie de o nouă viziune care să ne salveze fizic şi m
