Indiferent care va fi câştigătorul, scrutinul prezidenţial de astăzi din SUA este deja unic. Pentru prima oară în istoria SUA, un candidat de culoare, democratul Barack Obama, are şanse să devină preşedinte, iar o femeie, republicana Sarah Palin–vicepreşedinte. Deşi Barack Obama a apărut, constant, în toate sondajele ca preferatul americanilor, complexul sistem electoral din această ţară face însă ca votul popular să fie mai puţin important.
Astfel, pentru candidat contează cel mai mult obţinerea voturilor a 270 din cei 538 de mari electori care formează Colegiul electoral american. Acest organism desemnează în final preşedintele SUA.
În 2000, George W. Bush a câştigat alegerile, având un număr mai mic de voturi la nivel naţional decât adversarul său democrat. În 2004, rezultatele au fost decise de statul Ohio, câştigat tot de Bush cu mai puţin de 120.000 de voturi diferenţă, dintr-un total de 5,6 milioane de voturi exprimate.
Un sistem moştenit din secolul al XIX-lea
Americanii, care îşi aleg preşedintele pe 4 noiembrie, vor vota de fapt pentru un grup de mari electori, reuniţi într-un organism numit Colegiul Electoral, căruia îi revine sarcina de a-l desemna pe şeful statului. Colegiul Electoral este o relicvă istorică a Constituţiei din secolul al XIX-lea.
Creat în baza amendamentului al XII-lea, datând din 1804, Colegiul are 538 de membri. Fiecare stat este reprezentat de mari electori, al căror număr este egal cu cel al senatorilor şi reprezentanţilor săi din Congres.
Statul cu cea mai mare populaţie, California, dispune astfel de 55 de mari electori, în timp ce statele cu cei mai puţini locuitori au minimum trei reprezentanţi.
Modul de desemnare a marilor electori variază de la un stat la altul. Cel mai adesea sunt aleşi din rândul administraţiei locale, al liderilor pa
