Lichidul amniotic, de care este înconjurat fătul în cele nouă luni de sarcină, poate oferi informaţii preţioase despre sănătatea lui. Lichidul conţine celule fetale care, analizate în laborator, pot indica bolile de care suferă bebeluşul. Investigaţia prin care se poate testa lichidul amniotic se numeşte amniocenteză şi se efectuează în special pentru diagnosticul anomaliilor cromozomiale de tipul sindromului Down, trisomiei 18 sau spinei bifida. DIAGNOSTIC SIGUR

Numai medicul obstetrician poate indica amniocenteza, de obicei după ce rezultatele triplului test semnalează un risc de anomalii. “Amniocenteza este investigaţia cu cea mai mare sensibilitate pentru diagnosticul majorităţii sindroamelor genetice”, precizează dr Alexandru Filipescu, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă “Elias”.

Momentul optim pentru efectuatea amniocentezei este între săptămânile 15 şi 18 de sarcină, dar este posibilă şi mai târziu în sarcină. Gravida va sta pe pat, la orizontală, lângă un aparat ecograf. Înainte de a extrage lichidul amniotic, i se efectuează o ecografie pentru a vedea care este poziţia exactă a fătului în uter. Sub ghidaj ecografic, medicul introduce apoi în abdomenul gravidei un ac lung şi extrage o cantitate mică (până în 20 ml) de lichid amniotic. Riscul de a atinge fătul este foarte mic pentru că medicul observă poziţia acestuia pe monitorul ecografului. Prelevarea nu durează mai mult de un minut şi se face cu anestezie locală cu xilină sau chiar fără anestezie pentru că nu este foarte dureroasă. Lichidul este trimis apoi pentru studiul genetic al celulelor fetale, iar rezultatele sunt disponibile în 7-10 zile de la efectuarea amniocentezei. Dacă analizele de laborator depistează o anomalie cromozomială, cuplul este în măsură să decidă dacă va păstra sau va întrerupe sarcina.

COMPLICAŢII

La câtev