Presupun ca, pregatindu-se sa ocupe luna noiembrie cu numeroase greve, inclusiv generale, liderii de sindicat din sectorul public (educatie, administratie publica si sa­na­tate) au mizat pe o pierdere de popularitate a gu­ver­nu­lui liberal cu numai cateva zile inaintea alegerilor ge­ne­ra­le. Ei spera ca, speriat de acest tsunami de proteste sin­di­cale, guvernul va da inapoi: va repune in drepturi le­gea de crestere a salariilor in educatie. Odata acest punct castigat, nici viitorul guvern nu va mai putea anula sporurile salariale si va trebui sa negocieze pentru sporuri similare si in celelalte sectoare bugetare. Cred ca sindicalistii si-au facut un calcul gresit. Asa imi explic si de ce presedintele Basescu – care nu-i chiar cel mai bun prieten al liberalilor – le-a cerut sin­di­calistilor sa-si amane protestele pentru dupa alegeri. Dar orbiti probabil de sentimentul lui „acum ori nicio­da­ta“, poate si impinsi de la spate de politicienii din PSD si PD-L, liderii de sindicat au decis sa mearga inainte. Eroare! Mai intai, e probabil ca pierderile de voturi liberale prin­tre profesori vor fi compensate din plin de castiguri din partea salariatilor din sectoarele private. De ce ar ve­dea acestia cu ochi buni o greva care, in cel mai bun caz, va aduce salarii mai mari celor care oricum au pos­turi sigure, cand ei, in conditiile de fata, nu le mai pot ob­ti­ne nici pe unele, nici pe celelalte? Deja au inceput con­ce­dieri in unele fabrici care lucreaza pentru export in UE, iar aceste reduceri de personal vor continua cu si­gu­ran­ta. Cat despre mariri de salariu – nici pomeneala in acest moment! Invidia si resentimentul nu ar trebui sub­es­­timate, mai ales in populatia noastra, unde solida­ri­ta­tea intre categorii si grupuri sociale are un coeficient re­dus. Dar acest resentiment va juca in favoarea PNL, asa cum candva juca in favoarea PSD. Apoi, riscurile de in­fla