Domnu' Trandafir s-a infuriat si a intrat, ieri, in greva de avertisment. Este convins ca acum poate obtine ceva, inainte de alegeri, ca dupa aia nu se va mai uita nimeni la el. Nu e chiar ceea ce isi doreste, dar ce sa faca? De cind premierul Tariceanu a spus "Nu!" legii de marire a salariilor in invatamint cu 50% a inceput un razboi al declaratiilor, iar ei, dascalii, aproape nici nu mai stiu ce sa creada.
Presedintele tarii spune ca sint bani, premierul spune ca, dimpotriva, nu sint, iar acordarea acestei mariri salariale cu 50% ar duce tara in colaps financiar. Presedintele Basescu nu s-a oprit insa, a continuat instigind si alte categorii de bugetari sa ceara mariri salariale. Rezultatul? Bugetarii ameninta cu greve, iar romanii care se spetesc pentru minimul pe economie injura. Dar, cum totul a pornit de la profesori, era normal ca la pina una alta, ei sa fie cei mai blamati. Si nu-i vorba, sint destui care asta vor, ca toate frustrarile populatiei, saracite de proasta gestionare a economiei, sa se indrepte catre profesori, si nu catre cei care sint, de fapt, adevaratii vinovati, cei care de atitia ani si-au batut joc cum au vrut de banul public si au impartit bugetele pe datorii politice si nu pe prioritati. Dar, cum circul lui Basescu nu era suficient in plina campanie electorala, a iesit si premierul la rampa, numarind de mama focului sporurile acordate profesorilor. "Stiti cite sporuri au? 12!!!. Stiti cite ore predau pe saptamina? 14!!!". Bine, asa e, dar ce e nou in asta? Toti stim ca profesorii au o suita de sporuri, unele chiar nejustificate. Si despre norma lor stim, si despre zecile de zile de concediu, si despre meditatiile nefiscalizate. Si, repet, ce e nou? Chiar era nevoie ca premierul sa readuca pe tapet aceasta problema "fumata"? Si, la fel, chiar era nevoie ca liderii federatiilor sindicale sa sara ca arsi incercind sa il combata? Ca
