Grevele declansate la inceput de campanie electorala, atacurile furibunde si logice ale PD-L, jocul politico-electoral pe care il face PSD - toate au ca tinta guvernul Tariceanu si PNL.
Daca nu luam in calcul consecventa de a sustine ideea foarte buna a cotei unice, PNL traverseaza - si comportamental-decizional, nu doar declarativ - de cateva zile unul dintre rarisimele momente cu adevarat liberale pe care le-a avut acest partid de cand e la guvernare. Cerbicia - desigur, interesata (sensul fiind protejarea electoratului dur al PNL, asaltat de PD-L) - cu care liberalii rezista cererilor populiste si, economic, vecine cu iresponsabilitatea ale celorlalti actanti politici, de a zgaltai temeinic bugetul prin marirea cu 50% a salariilor profesorilor, aminteste de o parte din valorile care, pe hartie cel putin, definesc liberalismul autentic.
Asa cum, in trecutul recent, nici o fapta rea pe care o faceau liberalii nu ramanea nerasplatita (mai ales de catre PSD, dar si de o parte a mass-media), tot asa, acum, o fapta buna (sa ii zicem asa!) nu ramane nepedepsita. PNL, care jucase la inceput in aceeasi echipa cu restul competitorilor politici in chestiunea maririi salariilor profesorilor cu 50%, este acum asediat din toate partile.
Grevele declansate si cele anuntate, probabil inevitabile, ar putea fi, in teorie, contabilizate ca venind din afara campului politic. De fapt, nu sunt greve nepolitice - si asta, din mai multe motive. Unele legaturi si, sa zicem, afinitati dintre liderii de sindicat si anumite partide (cu precadere, PSD) sunt de notorietate. Apoi, cativa dintre liderii de sindicat sunt chiar candidati la alegerile din 30 noiembrie (Bratianu, Croitoru, Radoi, Mocanescu, Giurgiu, de pilda). Amintiti-va si faptul ca, in 2004, cand PSD statea comod inainte de parlamentare, tara nu a fost zguduita de greve, desi se traia mai rau dec
