Imprumutul de urgenta acordat Ungariei de catre FMI a dus la reactii aiuritoare din partea autoritatilor romane, care au ajuns sa se autofelicite ca nu suntem in aceeasi situatie. "Iata, noi nu avem problemele lor bugetare", au spus unii politicieni.
Da, dar nu avem nici autostrazile/fabricile/ maternitatile/turismul/Balatonul/Formula 1 a lor. Si nu mai spunem ca nici nu am trecut hopul, adica turbulentele financiare internationale inca nu s-au terminat.
Sa vaiti Ungaria e ca si cum, fiind in situatia in care poporul tau nu este in stare sa faca decat poduri din lemn, ai arata cu degetul (satisfacut) spre dusmanii al caror pod din fier s-a prabusit (sau era cat pe ce). Ne desparte de vecinii de la Vest cel putin un nivel tehnologic. Mergeti 10 km in afara Bucurestiului si veti vedea oameni care ara pamantul cu plugul. Sau nici nu trebuie sa plecati. Mergeti dupa blocurile din "buricul Capitalei", de dupa apartamentele de 400.000 de euro bucata de pe Unirii, si veti gasi mahalale fara asfalt, apa potabila si caldura.
Cum e mai bine - sa ai ca Ungaria 1.000 de km de autostrada si o datorie publica de 65% din PIB sau doar263 km, la o suprafata tripla - si o datorie publica de 13% din PIB? Ungaria s-a imprumutat (si nu doar acum, ci si inainte de 1989), dar a facut ceva cu banii. Noi i-am bagat inainte de 1989 in combinate care stau parasite acum pe camp, iar dupa 1989, in case si masini. Datoria externa a Romaniei, publica si privata, a ajuns la 60 mld. euro in 2008 (adica aproape jumatate din PIB), fata de 20 mld. euro acum 4 ani, iar daca o tinem in acest ritm, nu mai avem mult sa ajungem la raportul de 1 la 1 datorie externa totala la PIB, cum este cazul Ungariei.
Ca sa intelegem ce se intampla acum in Ungaria si unde suntem noi, trebuie sa vedem cifrele. Sigur ca doar faptul ca sunt poate de mii de ori mai multi romani care au mers anul trec
