Echipa cîştigătoare nu se schimbă. Dar aceea care a făcut un egal cît o victorie?
Munti sau Dorinel. Acceptă chiar Dorinete. Acceptă familiarismele fiindcă ştie că respectul nu stă în nişte apelative mai mult sau mai puţin jucăuşe. Oricum i-am spune, meciul cu Lyon rămîne meciul lui. Cel cu Galata a fost al lui Lăcătuş, acum e rîndul lui Dorinel. Nu plecaţi, nu urmează un articol melodramatic. Nu e o peltea despre atmosfera extraordinară pe care a adus-o noul antrenor în vestiarul stelist, făt-frumosul pe un cal alb, recordmen al selecţiilor la naţională, cel care l-a izgonit pe căpcăunul Marius. Sînt totuşi anumite momente în care merită să fim solidari cu încercarea unor oameni cărora le datorăm întîmplări fericite ale biografiei noastre fotbalistice.
Există informaţii clare că Dorinel va umbla la formula de bază. Pe Stade Gerland nu îi vom mai vedea în teren pe aceiaşi jucători din derbyul cu Dinamo. Curios, nu? Mai ales dacă îmbrăţişăm teoria rezultatului nedrept pentru Steaua. A fost un egal cît o victorie, deci nu ar trebui schimbat nimic. Conform unui principiu de-o vîrstă cu fotbalul. Formaţia învingătoare nu se schimbă. O idee care în zilele noastre se transformă în idee preconcepută. Echipa trebuie alcătuită funcţie de particularităţile adversarului, nu ca o prelungire a unei stări de bine. Asta tot vor să ne comunice antrenorii generaţiei tinere.
Va reveni Dayro Moreno în locul lui Bogdan Stancu. La mijloc, Petre Marin îl va lăsa pe margine pe Golanski. Mă rog, chestiuni pentru tacticieni. Totuşi, nimic tulburător în aceste schimbări. Nimic metafizic. Anunţate, par lucrul cel mai firesc din lume. Dar e nevoie de un pic de curaj. Pe care Dorinel Munteanu pare să-l aibă. Măcar pînă la prima confruntare cu cel-care-nu-va mai-apărea-o-lună-la-televizor.
Lumea a remarcat că Munteanu făcuse bine echipa şi împotriva lui Dinamo. Aceeaşi lu
