Intalnesc mereu dorinta multora de a vedea reinnoita clasa politica romaneasca. Afirmatia, dorinta apar cu o insistenta demna de o asemenea cauza dreapta. Desi unii dintre ei sunt oameni tineri, care se presupune ca mai au timp, cu totii se grabesc. Desigur, dupa optsprezece ani de intarziere, nici nu e de mirare o anumita graba. Ma intreb, numai, cum vad aceste persoane innoirea clasei politice. Ceva ma indeamna sa cred ca isi imagineaza aparitia, brusca, a unor cu totul alte nume pe toate listele, de pilda, care se prezinta la alegeri. Toate numele, adica, sa fie nou-noute. Ba, daca s-ar putea, multe dintre ele, majoritatea, sa fie dintre acelea pe care ei insisi se asteapta sa le vada puse odata sub ochii natiunii. Adica, aceasta reinnoire sa fie cam ca la scoala, cand clasa a unsprezecea termina, iar urmatoarea clasa a unsprezecea e, in general, complet diferita de cea dinainte, cu exceptia, desigur, a repetentilor, care apar si in noul catalog. Or, societatea, nici cea civila, nici cea politica, nu poate fi schimbata suta la suta peste noapte. si, subliniez, optsprezece ani sunt, din perspectiva istoriei, chiar "peste noapte". Ca sa nu mai spun ca noaptea comunista a tinut, chiar in tarile europene ocupate de Moscova, mult mai mult de atat. Cat despre metropola, ce sa mai vorbim, ca acolo era sa dureze un secol, daca n-o mai fi durand si acum, dar nu ne dam noi seama. Tot asa, cand cei tineri ajung in situatia de a lua franele societatii, ei isi inchipuie ca-i pot inlatura pe cei care sunt deja instalati, cat ai bate din palme, ca-n miturile popoarelor, unde regele vechi este pur si simplu ucis de cel nou, care se si asaza pe tron. (Ca sa nu mai spun ca si asta, noul, trebuie, cel putin la inceput, sa se slujeasca tot de curtea celui vechi, mort si inmormantat cu onoruri.) Nici asta nu se poate petrece cat ai bate din palme, pentru ca ar fi prea mari cutremure s