De la Constanţa încoace, adică de la 11 octombrie, ieri a fost a douăzeci şi şasea zi de meciuri cu francezii. 5 meciuri, în care am făcut un punct din 15, unicitatea sa obligîndu-ne să-l preţuim. Da, egalul lui Piţurcă devine abia acum mare, pentru că, am văzut, în condiţii normale Gourcuff şi Benzema nu te lasă să respiri.

Diferenţa dintre noi şi ei, nu neapărat dintre Steaua şi Lyon sau dintre CFR şi Bordeaux, ci dintre noi, românii, şi ei, francezii, e colosală. Peste acest 2-0 de la Lyon, peste globalul 3-1 al lui Bordeaux cu Clujul şi chiar şi peste un 3-7 aggregate cam de maidan care lasă Steaua în coada grupei.

E o diferenţă de definiţie, de Arc de Triumf mai înalt şi de fotbal, care, atunci cînd nu-i mai ajunge un întreg imperiu colonial, îl aduce pe Juninho ca să-l facă din vedeţică de Sao Paulo, zeu de Franţa centrală. Îi atîrnă de gît 7 titlluri de campion, dar îl şi aplaudă cum bagă acum, la 35 de ani, alunecări decisive în apărare, iar peste cîteva clipe dă pase rarisime sau bate lovituri libere în atac.

Chiar dacă facem sau nu faulturi în zona de şut a lui Pernambucano (aţi văzut, Dorinel s-a luat cu mîinile de cap încă înainte de execuţie), vor mai trebui să treacă decenii pînă cînd vom izbuti să ameliorăm acest 1 din 15 al punctelor ultimei luni cu francezii. Sporadic, Enescu le-a cîntat cu vioara, Brâncuşi le-a fiert mălaiul în vatră, la Paris, iar Ionesco le-a aşezat Scaunele. În restul timpului şi-al istoriei i-am privit cum ne execută, ca în acel moment în care Juninho a dat drumul ghilotinei asupra grumazului nostru aflat de cîteva veacuri în aşteptare.

De la Constanţa încoace, adică de la 11 octombrie, ieri a fost a douăzeci şi şasea zi de meciuri cu francezii. 5 meciuri, în care am făcut un punct din 15, unicitatea sa obligîndu-ne să-l preţuim. Da, egalul lui Piţurcă devine abia acum mare, pentru că, am văzut, în condi