Pentru unii viaţa înseamnă doar distracţie, destrăbălare, nimic mai mult. Începe să nu mă mai mire nimic: nici neajunsurile, nici odraslele cerşetorilor se ţin scai de tine cu vorbe vulgare. Nimic. Până nu de mult pokerul-aparatele ce se gaseau aproape în fiecare local din Reghin- manca banii barbatilor. Mi-am mutat privirile asupra femeilor, care in loc să stea acasă si sa gaseasca ceva folositor de făcut, au devenit si ele adepte ale acestor maşinării mâncătoare de bani. De câteva săptămâni, în localul unde dimineaţa sau seara îmi beau cafeaua, se adună grupuri de tineri. Nu-i de mirare că bărbaţii joacă, atâta timp cât alături de ei, stau ELE, cele care au început să urce încet pe culmile nebuniei. Iar lucrurile astea mă intrigă. Am întâlnit nu de mult, o doamnă la vreo 60 de ani, de la ţară, cu năframă-n cap şi straiţa pe umeri. Tocmai primise pensia. A intrat în local cu zâmbetul pe buze, dar după câteva ore a ieşit cu privirea în pământ şi faţa tristă. Îşi băgase toată pensia la poker. M-a cuprins mila, dar si dezgustul pentru ceea ce văzusem. Realitatea e crudă: mulţi dintre împătimiţii jocurilor de noroc au impresia că au descoperit o veritabilă modalitate de supravieţuire si cuprinsi de patima jocului nu-si dau seama ca-si pierd si demnitatea de om.

Pentru unii viaţa înseamnă doar distracţie, destrăbălare, nimic mai mult. Începe să nu mă mai mire nimic: nici neajunsurile, nici odraslele cerşetorilor se ţin scai de tine cu vorbe vulgare. Nimic. Până nu de mult pokerul-aparatele ce se gaseau aproape în fiecare local din Reghin- manca banii barbatilor. Mi-am mutat privirile asupra femeilor, care in loc să stea acasă si sa gaseasca ceva folositor de făcut, au devenit si ele adepte ale acestor maşinării mâncătoare de bani. De câteva săptămâni, în localul unde dimineaţa sau seara îmi beau cafeaua, se adună grupuri de tineri. Nu-i de mirare că bărbaţii jo