Ion Funduliţă urcă grăbit cele trei trepte ale scărilor primăriei din Pustieşti, emoţionat, fiindcă în duminica aceasta ţine o cuvântare de importanţă capitală pentru satul său. În urmă cu cinci ani plecase de la stâna locală, unde era plătit pentru mulsul oilor şi scărmănatul berbecilor în kilograme de cartofi şi ceapă şi felii de caş, la o stână din Sicilia. Acolo lua salariu fix şi, muncitor din fire, a câştigat chiar din primul an titlul de "Angajatul anului" deoarece depăşea constant planul.

Pentru că s-a remarcat prin muncă şi a învăţat instantaneu "omerta", a fost trimis la cursuri intensive pentru atragerea de fonduri europene. Aşa că a umplut Italia şi Spania de stâne care se învârt după soare, cu mulgători computerizate şi aparate de tuns lâna digitale, cu pardoseli încălzite şi iarbă "organică". Şi toate pac-pac. Aşa că Ion Funduliţă a fost luat la ochi de patroni şi a fost trimis urgent la reciclare la fraţii din New York. Iar fraţii s-au uitat lung la el şi i-au zis că-i bun de "subiect" pentru "un experiment". "John, trebuie să-ţi măsurăm carisma. Avem gânduri mari cu tine.

Ne-am cam plictisit să croşetăm în spate şi o anumită falangă vrem să o băgăm la vedere. La arbitraj. Aşa că, în deplin acord cu criza asta mondială care ne convine,

înfiinţăm Partidul Global al Socialismului de Consum. Fonduri avem, fireşte, că uite tocmai ne-a dat statul american, şi cel german, şi cel britanic etc. Prima ta misiune, du-te în România, convinge-i pe ai tăi", i-a zis silfidul bătrânel cu pălărie din jilţul său de la ultimul etaj al lui "Empire State Building".

La Pustieşti, discursul fiului satului John Fundoulitza este transmis în direct de staţia de radio-amplificare, la oră de "prime-time", ora 12:00, când popa Gherasim tocmai a terminat predica şi slujba la biserică s-a încheiat. "Fraţilor, românilor, pustieşte