Corespondenţă de la Washington
America votează, iar atmosfera se simte de parcă ar fi Anul Nou. Azi, în zori, vom privi cu toţii monitoarele computerelor sau ecranele televizoarelor cu rezultatele votului. Cu toţii suntem curioşi să aflăm care va fi cel de-al 44-lea preşedinte al SUA, în urma acestui scrutin istoric.
De ce istoric? Pentru că America ar putea fi condusă pentru prima oară de un preşedinte de culoare. Sau, dacă alegerile vor fi câştigate de candidatul republican, America ar putea avea prima femeie în postul de vicepreşedinte, după ce s-a aflat pe punctul de a avea chiar prima femeie candidat la Preşedinţie.
Jurnaliştii au tras tare pe ultima sută de metri. Obosiţi, cu creierul "prăjit" în tot acest balamuc al alegerilor americane, încercând să descifreze "tainele" sistemului electoral, ale colegiului electoral şi ale tacticilor de campanie, în acelaşi timp încercând să simtă "mirosul" istoriei în facere.
Candidaţii au colindat, în ultima zi de campanie, în total, 17 state. John McCain deţine recordul. El a poposit în şapte state şi toată lumea se întreabă de unde atât de multă energie la un om de 72 de ani, care în ultimul an a luptat nu numai
împotriva miliardului aruncat de Barack Obama, dar şi împotriva unei "moşteniri" lăsate de o Administraţie oribilă la Casa Albă, a unui partid care pierde din ce în ce mai mult teren şi a unei populaţii însetate de "schimbare". Şi ca să pun nişte "carne" în jurul ideii – vorba lui Arnold Schwarzenegger –, exemplific concret: şeful de campanie al lui Barack Obama în Nevada a murit duminică în urma unui infarct. Nemâncat la timp, obosit şi stresat. La 44 de ani, nu a apucat să vadă rezultatele celei mai lungi şi scumpe campanii electorale din istoria lumii. În acest context, John McCain e superman.
SUB SEMNUL MORŢII
Dar Obama a primit ieri
