În ajunul aderării României la UE, nivelul corupţiei atingea o cotă îngrijorătoare. În acel context, autorităţile au demarat o serie de campanii cu scopul de a reduce fenomenul, măcar la limitele acceptate de instituţiile comunitare.

Cu toate eforturile din ultimii doi ani, sondajele ne plasează pe primele locuri în topul celor mai corupte ţări europene. Astfel, în “ţara lui bacşiş-bacşiş”, după cum a fost denumită România de un grup de polonezi, în 1935, fenomenul continuă să rămână o normalitate în societate. Unul dintre motivele pentru care campaniile nu au atins rezultatele estimate se datorează faptului că este dificil de demonstrat că o persoană a luat sau a dat şpagă.

Un flagrant nu este la îndemâna oricui, iar lipsa martorilor poate compromite cazul. În plus, persoana împotriva căreia a fost iniţiată procedura poate da în judecată reclamantul pe motiv că a fost calomniată sau insultată, consituindu-se în acest caz dosar civil.

Cele trei campanii iniţiate de autorităţile statului şi de reprezentanţi ai societăţii civile au avut ca scop eliminarea acestui fenomen prin educarea cetăţenilor cu privire la implicaţiile negative ale şpăgii. De asemenea, iniţiatorii campaniilor au promovat instrumentele legale de care se pot folosi toţi cei care sunt în situaţia de a da mită.

"Campania E.U. nu dau şi nu iau şpagă"

Demarată în 2006, de Ministerul Integrării Europene, împreună cu Ministerul Administraţiei şi Internelor (prin Direcţia Generală Anticorupţie) şi Ministerul Justiţiei, campania s-a adresat în primul rând bugetarilor. Astfel, într-o primă fază, aceasta s-a derulat în ministerele centrale, în prefecturile şi primăriile din toate judeţele.

Iniţiatorii campaniei au realizat materiale în cadrul cărora au prezentat motivele pentru care nu ar trebui să dai şpagă:

1. Pentru că