Nu pentru ca ar fi el mai altfel si romanilor le-ar iesi bube cand vad un ten mai tuciuriu. Si nici din cauza lipsei de experienta politica pe care o incrimineaza adversarii sai. Daca ar fi candidat in Romania, Barack Obama nu ar fi obtinut, garantat, victoria, pur si simplu pentru ca nu ar fi fost cunoscut. Sistemul electoral romanesc, dupa toate reformarile si deformarile, ramane unul dintre cele mai stupide modele ale relatiei dintre alegatori si cei pe care acestia trebuie sa-i aleaga. Pe liste sau uninominal, la locale, parlamentare sau prezidentiale, in orice scrutin din Romania exista o prevedere legala prin care se masoara dispretul politicului fata de cetateanul votant: depunerea candidaturilor se face cu treizeci de zile inainte de data alegerilor. O luna, atat le lasa timp partidele romanilor dornici sa bage buletinul in urna ca sa afle pe cine vor pune stampila in cabina.
Ani buni, argumentul listelor-paravan, sub care se ascundeau armate de impostori si infractori in cautare de imunitate, avea macar o justificare pervers-formala: si-asa lumea voteaza sigle de partid, n-are importanta ce nume sunt pe liste. Justificarea de baza a uninominalului era insa tocmai iesirea din anonimat a candidatilor pentru Parlament, prezenta lor in fata votantilor, cu chip, nume, voce, biografie. Era deci elementar ca aceia care vor sa devina reprezentantii directi ai alegatorilor dintr-un colegiu sa fie pusi in vitrina un an sau macar sase luni inainte de vot, ca toata lumea sa-i vada, sa-i pipaie, sa se convinga.
Daca mai era nevoie de inca o dovada ca uninominalul 2008 e tot un soi de vot pe liste boit sa semene a reforma, o avem tocmai in articolul care prevede aceeasi limita de treizeci de zile pentru candidaturi. Cum poti cere cuiva sa aleaga in cunostinta de cauza atata vreme cat il pui in fata unor nume pe care abia poate sa le silabiseasca? Pe
