Dorina Turc este o română din Canada, care a emigrat împreună cu soţul şi cei doi copii în urmă cu 14 ani. Aceasta relatează despre experienţa procesului de emigrare, motivele care au determinat-o să facă acest pas, dificultăţile pe care le-a întâlnit ajunsă în Canada şi modul în care a ajuns să se realizeze. Familiară cu greutăţile pe care orice persoană le întâlneşte în momentul în care ajunge într-o ţară străină, românca se oferă să îi ajute pe toţi cei care vor să emigreze cu sfaturi, informaţii utile sau găsirea unei locuinţe. Când ai plecat din România şi cum a decurs procesul de emigrare?
Am părăsit ţara în 1994, întrucât oportunităţile din Canada, în special pentru copii mei, Laura şi Călin, erau mult mai mari. Eu am terminat Facultatea de Ştiinte Economice, la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, iar după revoluţie am avut trei magazine, un mic bar şi o presă de ulei lângă Gherla. Iniţial ne-am gândit la trei destinaţii pentru a emigra, Canada, Australia sau Africa de Sud. În cele din urmă am ales Canada.
Am avut nevoie de mai multe acte, traduceri ale diplomelor, aplicaţie, cazier, vizite medicale şi aproximativ 15.000 dolari americani pentru patru persoane, o valoare mare la acea vreme. De asemenea, am avut un interviu cu un ambasador canadian, în limba engleza şi franceză. Pentru a fi aprobat ai nevoie de 75 puncte. Aceste puncte obţin din informaţiile legate de ocupaţie, sursele financiare, cunoaşterea limbii engleze/franceze la un nivel mediu cel puţin şi altele. Din momentul în care am depus actele de emigrare, a durat cam un an până ne-am urcat în avionul spre Toronto.
Cum au decurs primele săptămâni în Canada?
La sosirea în aeroport ne-am trezit singuri, eu şi soţul meu, cu patru valize şi doi copii mici, de patru şi cinci ani. Nu ştiam în ce direcţie să mergem. A sosit o fostă colegă de facultate
