Nu mi-aş dori să fiu George W. Bush. Nici în ziua istorică de 4 noiembrie 2008, când America îşi alege preşedintele, nici aşa, în general. Probabil nici Bush însuşi nu şi-a dorit, măcar în zi de alegeri, să fie George W. Bush. Mai ales că acest George W. Bush este, de fapt, motivul pentru care, cu puţin timp înainte de închiderea urnelor, americanii încă mai stăteau la cozi lungi, pentru a vota.

CA LA NOI, ÎN ANII 90. Vă mai amintiţi de anii 90, când stăteam la cozi şi votam frenetic? Nu mai avuseserăm alegeri libere, nu mai avuseserăm ocazia să ne exprimăm opţiunea. Imaginea cozilor de la urnele americane de vot ne reaminteşte de acei ani. Disperarea e cuvântul care definea acele momente istorice din anii 90, disperarea i-a caracterizat şi pe votanţii americani de azi. Superputerea mondială şi-a pierdut credibilitatea, e slăbită, pierde puncte după puncte în teatrele de operaţiuni din Irak şi din Afganistan, economia americană se dă cu fundul de pământ şi în urma şocului, tremură Planeta.

SA NU-I STRICE APELE LUI McCAIN. Nu degeaba, deci, preşedintele în exerciţiu al Statelor Unite, numitul George W. Bush, cu o popularitate ruşinos de scăzută la final de mandat, a evitat apariţiile publice în cursul zilei de marţi.

S-a decis să ia masa cu soţia sa, Laura, şi să urmărească rezultatele alegerilor, cel puţin aşa a anunţat Scott Stanzella, un purtător de cuvânt al Casei Albe. Stanzella a confirmat astfel zvonuri care circulau de câteva zile referitoare la evitarea apariţiilor publice în ziua alegerilor. În schimb, Dana Perino, purtătorul de cuvânt al preşedintelui, va face o declaraţie în momentul în care se va cunoaşte câştigătorul scrutinului prezidenţial.

Bush s-a implicat din ce în ce mai puţin în campania electorală pe măsură ce s-a apropiat ziua alegerilor, iar în ultimele zile a fost văzut doa