Pe 3 iunie 1968, în jurul orei 4 şi un sfert după-amiaza, Valerie Jean Solanas a tras trei focuri de revolver în Andy Warhol. Pictorul a supravieţuit împuşcăturilor, dar nu avea să mai fie Pe 3 iunie 1968, în jurul orei 4 şi un sfert după-amiaza, Valerie Jean Solanas a tras trei focuri de revolver în Andy Warhol. Pictorul a supravieţuit împuşcăturilor, dar nu avea să mai fie acelaşi om pînă la moartea sa (în 1987).

Solanas era o feministă fanatică, lesbiană, scriitoare veleitară, care scrisese manifestul numit S.C.U.M. (Society for Cutting Up Men, adică “societatea pentru tăiat bărbaţii în bucăţi”). Dacă tăiatul în bucăţi are legătură cu bucătăria, faptul că Solanas a avut nevoie de un pistol are legătură cu ironia: ea dovedeşte cît de sigure sînt obiectele “macho” atunci cînd vrei să intri în istorie ca femeie şi ca feministă.

“L-am împuşcat pe Andy Warhol” e lungmetrajul de debut al canadiencei Mary Harron, produs de influenta Christine Vachon (ea însăşi lesbiană).

Lou Reed, liderul trupei Velvet Underground (lansate de Warhol), s-a opus realizării filmului şi a refuzat să cedeze dreptul de a folosi hiturile formaţiei. Harron s-a descurcat cu o coloană sonoră scrisă de John Cale (fost membru al V.U.) şi cu o trupă independentă de rock, Yo La Tengo, în chip de pseudo-Velvet Underground.

Lucrul cel mai bun este interpretarea lui Lili Taylor, care-o joacă pe Solanas. Deşi apăruse în cîteva filme importante (“Arizona Dream” al lui Kusturica, “Short Cuts” şi “Pret-a-porter” ale lui Altman), rolul de aici a făcut-o celebră.

Warhol este jucat de britanicul Jared Harris, perfect ca fantomă flegmatică (în filmul lui Julian Schnabel “Basquiat”, lansat în acelaşi an, Warhol este David Bowie), iar Stephen Dorff apare în travesti în rolul lui Candy Darling – una din fetele care roiau în jurul “papei pop artei