Emilian Marcu Recent, la Suceava, un oras cu adevarat cultural, nu cum sunt altele, doar numai cu pretentii de metropole culturale, a avut loc Festivalul national de poezie, "Nicolae Labis", festival ajuns la a 40-a aniversare. De-a lungul celor patruzeci de editii, acest festival a dat sansa unui numar impresionant de tineri scriitori de a-si face intrarea in literatura romana pe usa din fata. Numele lor, alaturat de cel al poetului malinean Nicolae Labis, a carui viata a fost dramatic si brusc fracturata, a capatat stralucire, fie si pentru ca s-au atasat de versurile: "'traind in miezul unui ev aprins, ii dam a-nsufletirii noastra vama, cei ce nu ard dezlantuiti ca noi, in valurile vremii se destrama''.
Sigur ca imediat dupa Marea Revolutie din Decembrie '89, aceste versuri ale genialului poet, Nicolae Labis, au fost translate intr-un alt spatiu si nu in evul unei tinereti eterne, a unei tinereti cu atatea vise si sperante. Nicolae Labis a fost, iute, aruncat pe care de serviciu a valorilor de unii pe care "gloria nu putea sa-i mai incapa", chiar daca isi legasera mai demult debutul de numele acestui poet. Cu ani in urma, un ''poiet'' de ocazie, neaparat dambovitean, in entuziasmul revolutionar, l-a tratat, mai mult decat la modul grobian, pe Mihai Eminescu. Un an mai tarziu, cand unii ciraci care fac si desfac scenarii literare pe bani publici, colivari de profesie, i-au acordat premiul Mihai Eminescu pentru debut, nu a pregetat nici o clipa sa-si umple burta cu "coliva'' celui pe care l-ar fi ucis, cu mare placere, inca odata, aruncand in el cu pietre, asa cum a facut un inaintas al sau.
Patruzeci de ani au trecut de cand Festivalul de poezie "Nicolae Labis" de la Suceava exista fara intrerupere. Cu atat mai mult merita aprecieri organizatorii ca nu au tinut cont de insistentele si de isteria unora de a-l pune si pe Nicolae Labi
