Abia ieri, odată cu alegerea ca preşedinte pentru viitorii patru ani a lui Barack Obama, metis, om din generaţia tânără de politicieni de peste Ocean - USA au ieşit din epoca războiului Abia ieri, odată cu alegerea ca preşedinte pentru viitorii patru ani a lui Barack Obama, metis, om din generaţia tânără de politicieni de peste Ocean -  USA au ieşit din epoca războiului rece.

URSS s-a prăbuşit chiar dacă moştenitoarea, Rusia lui Medvedev&Putin, încă păstrează arsenale nucleare considerabile şi au trecut la program de înarmare energic, alimentat de uriaşe resurse de petrol&gaz. Casa Albă a avut nevoie de aproape 20 de ani să se adapteze la această nouă realitate.

Toată politica americană de după 1945 s-a forjat pe o lume bipolară. Rămase fără concurent în competiţie după’89/’91, SUA nu şi-au găsit prea repede partitura în această piesă cu multiple centre de putere de diverse tipuri, nu doar exclusiv militară.

Plină de orgoliu, America a crezut că poate singură să menţină pacea, să menţină ordinea. Şi nu fără unele succese, cum a fost în războiul din ex-Iugoslavia, unde a jucat un rol benefic, pacificator şi a dat finalmente o soluţie acolo unde celelalte puteri europene au ratat. Neadaptându-se repede şi din mers căderii URSS, SUA au căzut în capcana de a se considera - ca singura supraputere rămasă pe glob - jandarmul mondial. Un fel de Pristanda, gata să intervină când dăscălimea se agita. De aici până la o cecitate uneori vecină cu imprudenţa, ca să nu zic nebunia, nu a fost decât un pas.

Tragicomedia administraţiei Bush exact în asta a constat. Ea lasă în urmă o suită de eşecuri pe plan intern şi extern fără precedent, care provin în esenţă din proasta poziţionare a Casei Albe în cadrul noilor provocări apărute după terminarea războiului rece.

Avertismentul dramatic primit la 11 septembrie 2001