Spune ca stie orasul mai bine decat un taximetrist. Si totusi, motivul sau pentru care alearga in stanga si-n dreapta, cam o suta de kilometri pe zi, nu sunt oamenii. Mesterul nostru de astazi are treaba cu masinile de spalat si cu toate toanele lor care, cand apar, ne dau viata peste cap. Fara anunt la ziar
Ionel Sarbu este unul dintre putinii mesteri care imi inchipuiam ca vor spune urmatoarea treaba : ca nu au nevoie sa dea anunt la ziar ca sa ii caute lumea. Si totusi, asa este : omul are de lucru berechet, cred ca ar mai putea sa dea si la altii. Si atunci de ce figureaza la "meserii care mor", daca treaba prestata de el se cere, se cauta, se plateste? Pentru ca, in ciuda faptului ca oamenii au nevoie de un reparator de masini de spalat, iar tendintele ultimilor ani nu spun ca perioada urmatoare ar aduce vreo schimbare, nu mai invata nimeni meseria aceasta, de scotocitor prin matele indispensabilului obiect electrocasnic. Ma gandesc unde ar putea sa fie fisura de logica... De ce nu se intample asta si la doctori, intr-o zi sa nu mai aiba nimeni chef sa faca facultatea de medicina? Si de ei e nevoie, nici ei nu castiga mult banet, adica cei mai multi dintre ei... Si totusi, cand tragi o linie, parca iese ceva cu zecimala : chiar daca ai solicitari, daca nu ti s-au imputinat clientii, daca in oras n-au mai ramas decat foarte putini colegi ai tai care sa-ti faca o vaga concurenta, ceva iti sopteste ca, poate, nu are rost. Ca te spetesti prea mult pentru banii pe care ii faci. Ca intri in prea multe case de oameni, care nu sunt intotdeauna binevoitori, ca ai fi putut sa faci altceva, din care sa traiesti mai lejer. Si-atunci ti-ai indemna copilul sa-ti urmeze meseria? Mai degraba, nu.
Acesta este paradoxul mesterului care ne repara masinile de spalat – e nevoie de el, nu vine nimeni sa mai invete meseria de la el. Ce o sa se intample dupa ce el si c
