Ne place sau nu, Statele Unite ale Americii au dat din nou lumii o uriasa lectie de democratie. Americanii au trimis pentru prima data in istoria lor un negru la Casa Alba.

Votul acesta marcheaza un moment de cotitura, o schimbare profunda de care majoritatea observatorilor s-a indoit pana in ultima clipa.

Si totusi, tara in care cu numai 50 de ani de urma casatoriile intre albi si negri erau interzise, tara care avea o gramada de legi rasiale chiar pe vremea nasterii viitorului presedinte a reusit sa-si depaseasca fobiile si cliseele printr-un vot care va ocupa cu siguranta un loc cu totul aparte in istoria lumii.

Si vorbim despre o tara profund traditionalista, al carei sistem electoral nu a fost schimbat de pe vremea parintilor fondatori, desi este ingrozitor de greoi si complicat.

Americanii voteaza in noiembrie in functie de un calendar al muncilor agricole care astazi nu mai conteaza catusi de putin, voteaza intr-o zi de marti, prima din luna, in functie de ritualurile din vremea primului vot (duminica votul era o blasfemie, iar luni se pleca spre locul de votare).

Dar tot in acele vremuri posibilitatea ca un negru sa ajunga la in fruntea natiunii era mai mult decat fantezista.

Americanii au pastrat insa ceea ce le da identitate si au eliminat ceea ce-i tinea in loc. Au facut diferenta intre traditie si inapoiere. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca o natiune crunt lovita dinspre lumea araba a votat un musulman care se numeste Husein.

Va imaginati romanii votand un presedinte cu origine tiganeasca asumata? Sau un maghiar? Varianta ar fi exclusa din start, fara a conta cat de capabil sau ce program are candidatul atat de nepotrivit, nu-i asa, etnic.

Este si acesta un prag psihologic, o varsta a democratiei in care mentalitatea se distileaza. Dupa 200 de ani, american