Cu puţin timp în urmă, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ şi-a serbat jumătatea de veac de existenţă, la încheierea celei de-a XXIII-a ediţii a festivalului său. La 50 de ani, vrei, nu vrei, eşti mai aproape de pensie decît de adolescenţă, aşa încît reorientarea festivalului, începută cu un an în urmă de actorul Liviu Timuş, directorul companiei, sub numele „Pledez pentru tine(ri)“, ar trebui să însemne o gură de apă vie, pentru a fi în ton cu prezentarea sa din caietul program: „Seniori, paji şi tineri cavaleri, bine aţi venit în turnirul tinereţii fără bătrîneţe“. Drept pentru care s-a optat pentru un soi de cocktail de proiecte. Pe de o parte, în selecţia Mihaelei Michailov, s-a încercat un fel de refacere, la nivel strict naţional, a experienţei de acum mai bine de 15 ani, de sub bagheta lui Vlad Rădescu, aceea a Întîlnirilor Şcolilor şi Academiilor Europene de Teatru (cu două ediţii la Tîrgu Mureş şi două la Tîrgovişte). Au intrat în joc studenţi ori absolvenţi din acest an de la Iaşi, Cluj şi Bucureşti, respectiv Universitatea de Arte „G. Enescu“, Universitatea „Babeş Bolyai“ şi UNATC. O plajă relativ restrînsă, cu spectacole excedînd, pe ici, pe colo, regula jocului. E foarte posibil ca nici restul „materialului clientului“ să nu fi fost prea atractiv, discuţia despre carenţele actuale ale şcolii româneşti de teatru ducîndu-se, de ani buni, fără vreun rezultat notabil. În orice caz, în acest context-cocktail, caietul festivalului ar trebui să cuprindă obligatoriu şi regulamentul, dacă aşa ceva există… În lipsa unui asemenea instrument, pe de o parte, nu am priceput foarte bine distincţia între studenţi (secţiunea „Şcoli de teatru“) şi tineri actori (secţiunea „Profesionişti“), pe de alta, nu e limpede de unde convingerea că aceste prime două categorii nu pot oferi capodoperă (pentru secţiunea „Un regal teatral“). „Profesioniştii“ tineri (prin culise