Acesta este numărul românilor decedaţi în Italia în 20 de luni, în perioada aprilie 2007-februarie 2008, la o prezenţă românească de aproape 1 milion de români.

Nu este singurul şi nici cel mai întristător fapt. Românii îşi pierd viaţa în Italia cu mult înaintea vârstei de 72 de ani ce corespunde speranţei de viaţă din România. Ei mor acolo la vârsta medie de 41 de ani. Cauza de deces cea mai frecventă (50%) este accidentul auto sau feroviar, dar aproape 1 din 4 decese se datorează accidentului cardiac sau cardiovascular, ceea ce la sub 40 de ani reflectă un mare stres. 29 dintre cei 519 pier în accidente de muncă. O cifră cu mult mai mare decât media italiană. Şirul tristeţii şi îngrijorării culminează cu o altă cifră: 20 de sinucigaşi. Nu lipsa îngrijirii medicale poartă vina pentru această tragedie românească, pentru că majoritatea românilor au acces la sistemul sanitar italian. Dar ceva trebuie făcut. Trebuie să ne implicăm cu structurile româneşti specializate într-un program centrat pe probleme de sănătate împreună cu autorităţile italiene. Iar românii noştri din Italia trebuie insistent împinşi să se informeze, să-şi caute de sănătate şi să se gândească la riscurile fizice ale muncii şi la cele psihologice ale depărtării de ţară.

***

Joia trecută, la Roma, am participat la o dezbatere de mare audienţă pe canalul de televiziune Sky 24, cu tema “Românii în Italia”. Toate bune, doar că imaginea de fond a emisiunii era aceea a celui condamnat cu o zi în urmă, Romulus Mailat. E un caz închis prin sentinţa unui tribunal italian. Poate fi suprapusă imaginea lui Mailat peste cea a întregii comunităţi de români altfel decât prin încercarea de instigare mediatică a atenţiei publicului italian? M-am supărat (rău de tot, dar la rece) şi am lansat dezbaterea spre ceea ce în realitate înseamnă românii pentru Italia. Munca românilor garantează un ap