Ştiinţa nu a tranşat disputa cu Otopeniul, chiar dacă puţini erau cei care credeau în altceva decât în victoria oltenilor. Dezamăgirea a coborât printre craioveni, pentru că am fi putut sta acum pe locul trei. Cu victoria contra trupei lui Bucurescu, chiar dacă rezultatele cu Rapid şi Steaua ar urma să nu ne fie favorabile, ne-am fi putut menţine în plutonul fruntaş.

Ghinion, erori de arbitraj, dar şi indolenţă din partea mai multor jucători, toate au făcut ca după trei victorii consecutive să ne împiedicăm „de un ciot“. Echipa a jucat frumos, dar parcă mai leneş decât până acum. Nu am presat după ce am înscris primul gol şi ne-am mulţumit cu un 1-0, deşi oaspeţii dădeau semne că pot să revină. Şi au revenit, nu o dată, ci de două ori, pe greşelile noastre.

Oricât ne-ar plăcea să spunem că noi am jucat bine şi că puteam ajunge pe podium dacă nu ne furau arbitrii, acele greşeli ale fotbaliştilor noştri nu aveau ce căuta. Nu trebuia să luăm gol aşa de uşor de la echipa de pe penultimul loc. Iar dacă acum pierdem două puncte din cauza faptului că ne este lene să înscriem şi să apăsăm acceleraţia suficient cât să stăm fără griji, în derbiurile cu Bucureştiul, şi să vrem, nu o să mai avem acea libertate de mişcare din meciul cu Otopeniul.

Tocmai asta ne lipseşte să fim o echipă mare. Ne dorim să participăm în cupele europene, însă nu suntem în stare să ne menţinem cadenţa şi ne dăm cu stângul în dreptul în meciurile uşoare. O echipă mare, cu atmosfera creată sâmbătă seară pe „Ion Oblemenco“, nu avea voie să facă egal. Puteau să fie toţi arbitrii de partea adversarului, pentru că normal era să asistăm la un nou uragan de cinci goluri. În schimb, am văzut un show apatic, cu un Gîngioveanu prea vedetă pentru a alerga, cu Rose confuz în postura de apărător, după reuşitele de la Mediaş, cu Dorel ieşit din joc şi cu Baird mult prea superficial în faţa porţii. @N_