Să purcedem în ordine invers cronologică. Festivalul Artelor din Bucureşti, manifestare oficială de omagiere cu surle şi cu trîmbiţe a muzicii, a teatrului, a dansului şi a ceea ce ne mai oferă gingăşiile culturale, în general, s-a deschis cu un concert di granda la Sala Palatului. Locul în care protagoniştii unei splendide zile-seri de tandru început de noiembrie au fost pianistul român Dan Grigore şi dirijorul oaspete Misha Katz, într-un program aerisit şi bine articulat, cu lucrări binecunoscute şi îndrăgite de marele public, din arealul naţional-romantic ruso-scandinav. În partea întîi a sindrofiei am avut parte de poemul simfonic Finlandia de Jan Sibelius şi de Concertul pentru pian şi orchestră în la minor op. 16 de Edvard Grieg, cu Dan Grigore dominînd pianul şi cu Misha Katz făcîndu-şi numărul muzical-coregrafic. Ca în partea a doua, viforosul şef de orchestră francez de origine rusă (născut în 1954, la Rostov, pe Don, nu departe de Taganrogul lui Cehov) să electrizeze sala. Şi să nu uităm că amicul melomanului I.L. Caragiale, Dobrogeanu-Gherea, tot Katz se numea la origine, îl obliga pe Călinescu, George, şi nu Florin, desigur, să-l tachineze mereu în posteritate, spunînd că „gheara“ tot de la „Katz“-pisică se trage… Au fost ropote de aplauze pentru elegante construcţii sonore, pentru poeme simfonice contorsionat orchestrate, precum O noapte pe muntele pleşuv de Modest Mussorgki şi delicat-furtunoasa Francesca da Rimini de P.I. Ceaikovski. Dan Grigore, imperial şi seren, parcă mai interiorizat şi mai senin ca niciodată. Misah Katz, o pisică jucăuşă şi simpatică. Frumos program integral Beethoven şi la Ateneul Român. Cu orchestra Filarmonicii „G. Enescu“, sub bagheta britanicului Russel Keable – datorită căruia ne-am îmbogăţit şi cunoştinţele de geografie, căci nu auzisem pînă acum de localitatea Peterborough, acolo unde Keable este şef peste orchestra