Obama este acum o speranta atit pentru americani, cit si pentru irakieni. In rezultatul alegerilor prezidentiale din Statele Unite, un ingredient important il are, fara indoiala, si atitudinea fata de razboiul din Irak, in raport cu care antipatia americanilor a crescut in ultimii ani invers proportional cu popularitatea presedintelui George Bush. Interesant este ca acesta din urma este descris in prezent in termeni similari, atit de cetatenii americani, cit si de catre cei irakieni: "omul care ne-a distrus tara". A fost expresia pe care am auzit-o personal, de la mai multi cetateni de dincolo de ocean, in ziua primei mari dezbateri televizate dintre Obama si McCain, de pe 26 septembrie, ascultata in baruri, in restaurante si in case cu o febrilitate pe care, in Romania, doar o calificare a echipei nationale in finala mondiala de fotbal ar putea-o egala. Obama, care este dat deja, aproape sigur, ca viitor presedinte al SUA, a marsat pe opozitia sa constanta fata de invadarea Irakului si i-a reprosat lui McCain ca a sustinut, asemenea lui Bush, ca razboiul va fi "scurt si usor" si ca el trebuie dus pentru ca Saddam ar detine arme de distrugere in masa - afirmatii care s-au dovedit a fi false. In locul anuntatului "razboi scurt si usor" s-a ajuns la "un razboi major si un dezastru imens". Cuvintele ii apartin lui Joseph Collins, fost adjunct al secretarului apararii Donald Rumsfeld, dar acest tip de descriere catastrofica a evenimentului - care, fireste, este insotita de argumente - a devenit aproape o moda. Numai ca "recordurile" triste ale acestei confruntari privesc in primul rind drama Americii. Despre drama Irakului s-a vorbit mult mai putin in acesti ani. Si, probabil, daca razboiul nu ar fi durat atit de mult si nu ar fi fost atit de pagubitor pentru America, s-ar fi vorbit chiar mai putin. Cu atit mai importante sint vocile care au aratat efectele negative ale