Glucoza este principala sursă de energie a organismului. Glucoza care nu este utilizată imediat este depozitată în ficat şi se numeste glicogen. Cantitatea de glucoză din sânge este controlată de o serie de hormoni al căror nivel creşte sau scade pentru a păstra conţinutul de zahăr din sânge în limite optime. Un rol important îl are insulina, care stimulează celulele corpului să absoarbă sau să elibereze glucoza din si în sânge, după caz. În cazul hipoglicemiei – zahărul din sânge este în cantităţi reduse, iar cantitatea de insulină eliberată scade. Hiperglicemia înseamnă conţinut ridicat de zahăr în sânge, ceea ce va determina creşterea cantităţii de insulină în sânge. Când scade cantitatea de insulină, glucagonul stimulează ficatul pentru a transforma glicogenul depozitat în glucoza şi o eliberează în sange, nivelul de zahăr ajungând la normal.

Scăderea glicemiei este determinată de probleme metabolice genetice, de consumul de droguri, medicamente, alcool, insulină în exces. Simptomele hipoglicemiei se reflectă în mod principal asupra efectelor acesteia, asupra sistemului nervos şi a creierului. Aceste simptome sunt diferite, în funcţie de nivelul de hipoglicemie: de la greaţă, stare de agitaţie şi iritabilitate, foame, piele rece, umedă, traspiraţie excesivă, tremurat, tahicardie, amorţiri ale degetelor şi buzelor, incapacitate de concentrare, ameţeală, durere de cap, vedere prin ceaţă, oboseală, slăbiciune, lipsa coordonării, vorbire şi mers dificile pana la hipotermie, comă si convulsii. Tratamentul

În funcţie de tipul hipoglicemiei, tratamentul presupune consumare de hrană sau băutura dulce, injectarea unei doze concentrate de glucoză în sânge sau injectarea de glucagon pentru stimularea acţiunii glucozei depozitate în ficat şi sânge.

Glucoza este principala sursă de energie a organismului. Glucoza care nu este utilizată imediat este depozit