La Festivalul Internaţional de Literatură, desfăşurat la sfîrşitul lunii octombrie la Bucureşti, printre invitaţii speciali s-a aflat şi scriitorul polonez Wojciech Kuczok. La Muzeul Ţăranului Român, Wojciech Kuczok a citit un fragment din romanul Mizeria, apărut în limba română la Editura Polirom, în traducerea lui Constantin Geambaşu. Wojciech Kuczok are 36 de ani, iar în 2004 a primit Premiul Nike, cel mai prestigios premiu literar polonez, pentru Mizeria, care a fost romanul său de debut. O ascensiune fulminantă în lumea literară poloneză, urmată de traducerea cărţii în numeroase ţări europene. După Mizeria a fost realizat şi scenariul filmului Urme de bici, prezentat la Festivalul de la Gdynia. Mizeria este istoria unei familii cu un tată absurd, cu o mamă neputincioasă şi cu un copil pentru care maturizarea înseamnă dorinţa de a fugi de-acasă. Dar şi această fugă se poticneşte mereu. Casa blestemată, cu acel tată fioros şi scandalagiu, nu poate fi părăsită definitiv decît printr-un vis purificator. E un roman scris cu furie, împotriva tuturor „modelelor“ pedagogice care propovăduiesc bătaia ca soluţie „formatoare“. Un roman care se petrece în vremea Poloniei comuniste. Istoria personală a copilului traumatizat este mult mai puternică decît traseul Poloniei comuniste. Meritul lui Wojciech Kuczok este că priveşte copilăria nu ca pe un paradis pierdut, ci ca pe un infern niciodată abandonat definitiv. În Polonia, cartea a avut o mare priză la public; a coincis cu o campanie împotriva abuzurilor familiale şi a provocat numeroase dezbateri pro şi contra. Dar, dincolo de „orizontul de aşteptare“ al cititorilor, la care Kuczok a răspuns, mai putem vorbi şi de imensul talent de portretist al autorului: fiecare personaj al familiei e o rotiţă stricată dintr-o maşinărie care se mişcă doar cu răcnete şi cu bătăi. O maşinărie dezacordată, o familie în care nimeni n