Ceea ce urmează nu e un comentariu asupra unui festival, ci o asumare a unei atitudini. Împreună cu Miklos Bács, Gianina Cărbunariu, Marius Damian şi Alina Herescu, am făcut parte din juriul celei mai recente ediţii a unui eveniment teatral dedicat tinerilor, într-un loc magic – Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ –, care suplineşte, în acelaşi timp, lipsa unor întîlniri coerente între şcolile de teatru şi absenţa platformelor adresate celor aflaţi la început (a apărut, din fericire, o astfel de platformă – secţiunea de debut din cadrul Festivalului Naţional de Teatru, dar e încă prea puţin). Nu e puţin lucru să descoperi că, în plină clamare a iminentului dezastru, şcoala autohtonă de teatru încă există şi încă funcţionează. Revelaţiile au fost mari, iar responsabilitatea noastră, pe măsură. Pe care, iată, ni le-am asumat public, chiar la Piatra Neamţ. „Pledez pentru tine(ri)“ este nu doar un festival, ci şi un eveniment unic într-o geografie teatrală românească în care talentele emergente sînt privite prin prisma iminentei consacrări, iar valorile proprii tinereţii, cum ar fi spiritul de echipă, îndrăzneala, curajul de a lucra în condiţii vitrege şi în ciuda tuturor vicisitudinilor, îşi găsesc cu greu aprecierea necesară. „Pledez pentru tine(ri)“ e o hartă care desfăşoară în faţa spectatorilor de la Piatra Neamţ peisajul viitorului: o implicare colectivă ce-i aliază pe actori cu spectatorii lor de aceeaşi vîrstă, în jurul unui text bătrîn de secole (A douăsprezecea noapte), vechea şcoală a realismului psihologic, readusă la tumultuoasă viaţă de jocul unor actriţe tulburător de talentate (Treap-ta a noua), duioşia lecturii unui text contemporan, traversat de un subtil tragism (Fool for love)... Juriul de anul acesta, a cărui medie de vîrstă, 33 de ani, îndeplinea chiar condiţiile de participare la festival, şi-a asumat, de astă dată, să treacă dincolo de ca