Fotbalul jucat de Bordeaux a ilustrat o lume care nu renunţă la mobilurile colective

După un 1-2 muncit zadarnic şi exemplar, CFR Cluj clarifică enorm. Bordeaux a adus la Cluj un sistem de joc şi un gol în plus. De aici, atu-ul bordelez, în egalul prescris de fazele fixe. În rest, CFR a alergat metru cu metru, distanţa reglementară pentru o echipă care poate pierde la mare luptă meciuri de Liga Campionilor. Cu aceste argumente amare care se bat cap în cap, dar nu degeaba, CFR a demonstrat două lucruri: că e la o distanţă severă în faţa plutonului de club naţional şi că e la o distanţă severă în urma plutonului de club european. Diferenţa nu vine din henţul de semicerc al lui Panin sau din tirul descentrat al lui Culio, ci din capacitatea, încă străină nouă, de a face fotbal cu mintea şi cu atitudinea. Numele acestei diferenţe e, la prima citire, Yoann Gourcuff, dar asta nu e decît o explicaţie bretonă şi individuală.

Prin urmare, problema e cadrul general, adică lipsa de atitudine pe care o confundăm adesea cu ghinionul şi în care ar trebui să ghicim o slăbiciune de sistem, o incapacitate de a răspunde, şi în fotbal, cu un fapt general de voinţă, mult peste efortul orb. Bordeaux a acoperit foarte bine acest plan la Cluj şi a descris genul de echipă care satisface baremul minim european. CFR a satisfăcut doar cota de efort şi cu asta s-a plasat deasupra fotbalului de club românesc. CFR s-a bătut cu o ardoare admirabilă şi perfect inutilă. În lipsa blestematei capacităţi de construcţie coerentă, CFR a navigat pe curenţi întîmplători. Bordeaux a găsit un enorm gol de expresie la mijloc şi l-a umplut cu certitudinile zidăriei din care se face fotbalul pasat, circulat şi eficient. Bordeaux a ilustrat o lume care nu renunţă la mobilurile ei colective. CFR a ilustrat fotbalul împrumutat în România, pentru a înlocui jocul mărunt pe care l-am dezvoltat, cu pic