Marele foc din martie 1847 a trecut peste Bucurestii medievali ca o tornada, lasand in urma ruine, trunchiuri de copaci si oameni carbonizati. Fara exagerare, a fost un foc comparabil, prin amploare, cu acela din timpul lui Nero, la Roma.

Tot astfel se poate vorbi si de urmarile lui, care au schimbat radical regulile edilitare si, implicit, chipul orasului. In consecinta trebuie sa ne raportam la el cu formula "inainte de Marele Incendiu" sau "dupa". Din fericire pentru epoca de dinainte, exista o suita de desene ale pictorilor straini in trecere prin oras, desene care - tinand seama de sensibilitatea si talentul artistilor - ne sugereaza cate o imagine din vechii Bucuresti: biserica, manastire sau mahala. O gravura in lemn aparuta intr-un numar din 1854 al revistei L'Illustration ilustreaza perfect aspectul subliniat mai sus. Executata dupa desenul lui Charles Doussault, calator prin Valahia anului 1841, aceasta sugereaza, mai mult decat reprezinta, un colt al mahalalei din jurul bisericii Stelea. Daca biserica si manastirea fusesera construite pe la 1580 de catre spatarul Stelea, mahalaua trebuie sa se fi dezvoltat ulterior, fiind locuita de oameni de rand, cel mult negustori. Un amanunt putin cunoscut: manastirea Stelea a fost o vreme, in secolul al XVII-lea, mitropolia Tarii Romanesti! Revenind la mahala, remarcam in desenul lui Doussault un tip de gard si de porti de inspiratie orientala, spectaculos dar strain. Fiind un desen, nu stim pana la ce cote respecta realitatea, deci nu putem sustine ca astfel se infatisa mahalaua inainte de Marele Incendiu: pare, mai curand, un colt de sat. Dupa 1847, va fi altceva, cu totul altceva: biserica va fi demolata, iar in jurul rondului care ii va lua locul va fi inaltat un cartier locuit de romani si evrei avuti.

Marele foc din martie 1847 a trecut peste Bucurestii medievali ca o tor