Extraordinarul text al Ruxandrei Hurezean mi-a trezit puternice nostalgii dupa sasii de pe strada mea. M-am nascut si am crescut printre sasi intr-o comuna dintre Sibiu si Copsa Mica. Mi-i amintesc. Martz iesea la poarta inainte sa traga de opt. Cu miinile impreunate la spate, privea usor adus in fata, in susul si in josul strazii. Nimeni nu-si aminteste sa-l fi vazut fara sort. Un sort albastru, curat, care facea pereche buna cu un chipiu negru. Nimeni nu si-l aminteste fara chipiu. El, Martz, iesea primul.
Cateva case mai sus, inainte sa traga de opt, incepea sa miste la geam, dupa tablele de lemn, o naframa neagra: batrina lui Gunther. Nu stiu nici azi cum o chema si nimeni nu stie sa-i fi spus altfel decit batrana lui Gunther. Isi lungea gatul pe fereastra si se holba, ca si Martz, in susul si-n josul strazii. Pina sa traga de opt, strada se umplea cu sasi iesiti la porti si apoi, cind clopotele incepeau sa bata, strada se umplea cu vaci, mugete si balegar.
Putin mai devreme, pe la cinci, exact in dreptul bisericii, Fritz descaleca de pe bicicleta si o impingea oblic in sus, spre casa. Nu cobora niciodata mai sus sau mai jos pentru ca de 40 de ani venea de la fabrica pe bicicleta, intra cu avint din soseaua principala pe strada, iar elanul luat de pe asfalt ii ajungea, intotdeauna, pina la biserica, unde incepea urcusul.
Uneori, in zilele de leafa, se prabusea de pe bicicleta inainte de gardul bisericii. Cadea de mai multe ori si, in orice caz, i se intimpla mult dupa cinci. Atunci il ajuta Martha sa-i care bicicleta ca sa nu-l vada Martz, nici domnisoara Hanni, care la 70 de ani tot domnisoara era si iesea, ca toti sasii, la poarta inainte sa traga de opt. Simbata si duminica clopotul batea la 9 si la 12, cind sasii intrau si ieseau din biserica, iar la cinci fix se insirau pe bancile din fata caselor.
– Gendoch, g
