De unele manuale şcolare, mie. Mie, doamnelor şi domnilor. Mi-e frică de vreo doi ani, de cînd băiatul meu a intrat la şcoală. Vă mărturisesc sincer că habar n-aveam că poate să mai existe atât de acut, mă refer la învăţămîntul primar acum, reflexul obtuz în formarea copiilor. Că multe dintre manualele şcolare după care învaţă copleşitoarea majoritate a puştilor astăzi - se deţine parcă un monopol pe piaţă care funcţionează ca o fatalitate - sînt mai penibile, prin amestecul de texte şi confuzia structurii lor, decît cele de dinainte de '89. Poate că asta n-ar fi aşa o grozăvie, poate să facă manuale oricine, la urma urmelor, nu-i aşa, dar ele capătă undă verde. Ministerul Edu­caţiei şi Cercetării - ce titlu pompos! - îşi dă avizul şi girează, cu alte cuvinte, o metodă de cretinizare şi de îndobitocire în masă a copiilor noştri. Mi se părea că băiatul meu, care trăieşte în secolul douăzeci şi unu, într-o ţară liberă din Europa, va fi ferit de şabloane de mentalitate, de şabloane lingvistice, de formule stupide şi goale, de limbajul de lemn, de îndoctrinările cumplite la care am fost supuşi noi. Destui am avut noroc de învăţători şi profesori formidabili care ne-au salvat, numai ei ştiu cum, minţile de la alienare. De la uniformizări de tot felul. Una peste alta, nu s-a schimbat, vai, mai nimic. Prin politica unor manuale se manifestă, în continuare, aceeaşi diabolică acţiune de năruire de minţi. Că umbra lui Gheorghiu-Dej bîntuie manualele de limbă şi literatură română din primele clase primare, subiec­tul tînguirii mele. Cam toate semnele societăţii noastre dispreţuitoare faţă de educaţie şi cultură sînt suficient de alarmante ca să deduc că saltul nu poate să fie fantastic, ca în basme, nici în domeniul învăţămîntului, cînd ţărişoara arată cum arată. M-am gîndit, însă, că la nivelul şcolii primare s-au făcut modificări substanţiale. Că schimbarea de acolo trebuie s