Putina muzica de camera aici, un cinematograf nou dincolo, o casa salvata pe o straduta ascunsa. Iata cum se poate resuscita un oras cu cateva viori, un aparat foto si un proiector de filme.
Un grup de studenti se lupta pentru "casele care plang" in Bucuresti, un tanar violist a creat un festival de muzica de camera pentru orasul in care s-a nascut, iar un actor a transformat cea mai frumoasa sala de spectacole intr-un cinematograf alternativ. Sunt initiative separate, ale unor persoane care nu se cunosc si nu si-au propus lucruri marete.
Cum se poate salva Bucurestiul cu un aparat foto? Cei de la asociatia Case care plang ar putea raspunde la intrebarea aceasta, pentru ca asa a inceput proiectul lor despre care a scris si ziarul francez LibŽration. Din 2006 ei fotografiaza case in paragina sau case in pericol de a fi demolate pentru a atrage atentia celor care le pot salva. "Am strans peste 1000 de fotografii. Suntem vreo 30 de studenti care facem poze, iar in paralel facem liste cu casele cu probleme. La anul ar trebui sa terminam si apoi sa lansam site-ul cu baza de date", spune Loredana Stasisin, studenta la Arhitectura. Tinta lor e mai ales sa spuna ce si de ce ar trebui salvat, in conditiile in care sute de case dispar intr-o luna. De la inceput s-au alaturat unor ONG-uri pentru a salva o casa de pe Schitu Magureanu, proiectata de Horia Creanga, apoi o cladire de pe Teodor Stefanescu, iar acum au in vizor o casa taraneasca din Dristor care sta aproape in drum, printre blocuri. "E foarte greu de spus care sunt prioritatile, o casa poate sa nu aiba valoare ca stil, dar trebuie pastrata pentru ca se incadreaza in specificul zonei. Alta, dimpotriva, poate fi o marturie a faptului ca altadata au existat acolo astfel de case, asa cum e cea din Dristor, monument istoric. Cea mai mare problema e ca legea considera ca exista monumente de arhitectur
