După ce ne-au oferit un superb album cu minunăţiile de arhitectură boierească şi aristocraţie rurală care sunt culele olteneşti (Măldăreştii - cu adevărat un model demn de imitat în lumea actualei bogăţii autohtone), oamenii de la Igloo Media ne provoacă de-a binelea cu o apariţie surprinzătoare. Sursa: Sorin Antonescu
În aceeaşi serie Igloo Patrimoniu, care s-ar presupune că trebuie să conţină valori istorico-estetice reale, încărcate simbolic şi perene, avem acum un album, la fel de somptuos, dedicat castelelor ţigăneşti din România. Faimoasele orori de-o opulenţă sfidătoare, un eclectism barbar şi-un kitsch orbitor faţă de tradiţionala sărăcie afişată zgomotos-agresiv în cuprinsul etniei, din Bucureşti, Sinteşti, Costeşti, Buzescu, Strehaia şi Craiova până la Sibiu, Timişoara, Caransebeş, Lugoj, Roznov, Grajduri, Ciurea, Iveşti, Reşiţa ş.a. Coordonare şi prefaţă: Bruno Andreşoiu, texte de Mariana Celac, Alfred Dumitrescu, Rudolf Gräf, Vasile Ionescu, Petre Petcuţ, Dorin Ştefan, Ana Maria Zahariade, fotografii de Şerban Bonciocat, Iosif Kiraly, Bruno Andreşoiu, Olivia Safer, Rudolf Gräf.
În primăvară, când, ca membru în juriul de carte al Administraţiei Fondului Cultural Naţional, am deschis proiectul „Kastello“, am amuţit. Cum, adică, mi-am spus, toată mass-media de la noi discută periodic şi încruntat infracţionalitatea ţigănească (inclusiv în domeniul furtului sistematic de electricitate), toată lumea este uluită de magnificenţa umilitoare a acestor construcţii care nu se ştie de unde, cum şi dacă au vreo autorizaţie, nu trece săptămână să nu vezi la televizor arestări, razii, scandaluri între clanurile ţigăneşti, mentalul colectiv încă pulsează exterminator pe anumite segmente ori nutreşte nostalgii după tratamentele antonesciene în domeniu - şi noi alintăm fenomenul de parc-ar fi vorba de arhitectura renascentistă!
După ce
