M-am Intrebat de multe ori - si eu, ca si dvs., probabil - ce defineste varsta unui om. Sigur, nu mi-am pus intrebarea asta la 20 de ani, si nici la 30, ci dupa. Nu e o intrebare retorica, nici una revendicabila de catre filosofia de carciuma. Si asta pentru ca raspunsul nu e unul telefonat. Vedem bine ca exista persoane "fara varsta" (Sophia Loren e un bun exemplu), dar si altele in mod evident imbatranite prematur.
Ce defineste, asadar, varsta reala? Exista chiar si un test pe Internet (probabil mai multe, de asta am dat eu), care - din pacate - este facut dupa mentalitatea americana: pierzi puncte la greu si-ti creste spectaculos "varsta reala" daca nu-ti cunosti valorile de colesterol si trigliceride. Deci e stabilit: nu numarul de ani. Asta pare cel mai nesemnificativ, cel putin intre 50 si 90. La 70 si ceva de ani, inegalabilul D.I. Suchianu, o mana de om, juca tenis, sarea in bazin de pe platforma de zece metri si declara: "Nu cred ca o mai duc mai mult de 30-40 de ani. Organismul a inceput sa scartaie: acum vreo 15 ani am avut un inceput de gripa".
Aspectul fizic? Nu, nici asta. Am intalnit batranei (dupa buletin) stafiditi, pavoazati cu riduri si lipsiti de dinti, care saltau galeata de apa ca pe nimic, aveau mintea brici si erau plini de viata.
Sa fie atunci, oare, forma fizica? Tragi de fiare, faci muschi, spargi caramizi - esti tanar, nu - iti cauti loc de veci? As zice ca nu, macar uitandu-ma la cateva persoane publice, mai ales din zona culturii, despre care suspectez ca-si pot rupe degetele desfacand o sticla de apa plata, dar sunt in mod cert de o tinerete care poate naste invidii.
Psihicul? Aici e sigur o cheie a raspunsului. Da, daca te simti batran, daca vorbesti obsesiv despre asta, daca ai tendinta sa-i "imbatranesti" si pe cei de 30 de ani numai pentru ca tu, la 40, esti cam obosit, daca ti-ai numarat macar o data lunile
