Episodul 13
Imi faceam probleme degeaba, Silvia s-a inteles imediat cu departamentul vanzari. I-au programat clipul si l-au si difuzat. Fara nici o legatura, tot in zilele astea am predat stirea despre fabricuta de haine la care au fost angajate fetele date afara de la casa de copii pentru ca implinisera optsprezece ani. Erau vreo noua, zece, pe unele nu le vazusem niciodata. Silvia mai avea si alte muncitoare, dar pe mine ma interesau fetele alea in primul rand. Cred ca am facut din nou o treaba buna, oricum eu sunt multumita de mine.
Spre surpriza mea, nici nu trecuse seara si au inceput sa vina mesaje pe site-ul postului. Unii ma injurau, cica stirea aia era reclama mascata, altii imi dadeau in cap, pe cine intereseaza dom'le ca si-au gasit niste fete de lucru? Sunt in tara asta sute de mii de someri, pe ei nu-i vedeti? Imi venea sa pun mana pe maus si sa-i scriu nesimtitului care spusese asta, sa-l intreb daca el a miscat vreun deget pentru cineva in viata lui.
Tarziu - ma pregateam sa plec - a venit un alt mesaj. Cineva imi scria ca vazuse conditiile preistorice in care se lucra in atelierul Silviei, cu masini de cusut de pe vremea bunicii, pe care le stransese de la materiale reciclabile, si cazane de vopsit materialele de-acum un secol. Omul avea o tehnologie noua, nu prea intelegeam la ce se refera, sau nu explica pe intelesul meu, oricum ma interesa mai putin tehnologia. Voia sa doneze atelierului, ca nu puteam sa-i zic fabricuta, tehnologia asta, fara tam-tam, si avea nevoie de coordonate. I le-am dat, dar i-am scris ca nu pot sa nu urmaresc ce se intampla, asa ca voi face publica donatia lui si voi filma cum lucreaza fetele in noile conditii. Singura concesie pe care i-o puteam face era sa nu-i dau numele, daca nu doreste.
Dupa vreo cateva zile, le-am filmat pe fete in noile conditii de lucru, am difuzat stirea si pe urma am uitat
