Şeful statului şi-a pierdut, de la o vreme, consecvenţa, s-a rătăcit gălăgios între dreapta şi stânga şi caută haotic un ponton ideologic la care să-şi priponească nava în derivă. Cu stolojanizarea democraţilor a dat greş, fiindcă lumea nu-l va socoti niciodată liberal. Aşa că, pe neanunţate, a cotit-o la stânga, o dată cu măgulirea senatorială a "Tribunului".
Oficial, campania electorală a început săptămâna trecută. Timid şi moale, într-un amestec pâclos de plictiseală şi temere. Neoficial, turnirul politicienilor nu s-a oprit deloc, căci "o societate liniştită nu e în firea omului". A omului Băsescu, desigur, agentul turbulent al societăţii noastre bezmetice. Potopit de sinceritatea-i demagogică şi populistă, "Râsu’-Plânsu’" României a scăpat o lacrimă eterică pe memoria Mareşalului, l-a pălmuit hăhăind pe Traian, adversarul său de temut, a îndemnat sindicatele, cu prefăcută îngrijorare, să-şi amâne protestele, l-a contrat patriotic pe deja plecatul ambasador Taubman, a clipit pişicher când a vorbit despre numirea viitorului premier... şi despre onestitate, mai bine tăcea! Să te cheme Traian Băsescu şi să le scoţi altora onestitatea pe nas, cu nişte cifre, şi alea mincinoase, e mai mult decât o gafă. E o necuviinţă tropăitoare, o obrăznicie sfruntată, neîntâlnită nici măcar în... Palestina. Gesturi electorale şi nu prezidenţiale, contradictorii şi şui. Şeful statului şi-a pierdut, de la o vreme, consecvenţa, s-a rătăcit gălăgios între dreapta şi stânga şi caută haotic un ponton ideologic la care să-şi priponească nava în derivă. Cu stolojanizarea democraţilor a dat greş, fiindcă lumea nu-l va socoti niciodată liberal. Aşa că, pe neanunţate, a cotit-o la stânga, o dată cu măgulirea senatorială a "Tribunului". A abandonat pe şest electoratul liberal, unul instruit şi tocmai de aceea anevoie de prostit, şi s-a gudurat pe lângă neamul lu’ Dorel, de la