- Cultural - nr. 203 / 7 Noiembrie, 2008 Iata ca si la sfarsitul anului 2008, marele om de cultura, poetul si prozatorul, prof. univ. dr. OVIDIU V. BUTIU, ne ofera noua, iubitorilor de poezie, o noua carte: "POEME CELESTE", conceputa ca o continuitate a operelor "Cristalul sufletului meu" si "Drumul spre stele". Poemele poarta pecetea preceptelor biblice care sustin ca "unde nu este viziune acolo popoarele mor!". In Poemele celeste omul este trecut prin diferite etape ale existentei sale, pornind de la epoca glaciala, pana la etapa modernista a atomului si a calculatoarelor. Poemele reprezinta o carte a maturitatii poetice a autorului, o expresie a densitatii ideatice, bazate pe multiple surse de informare, pe o adanca reflectie asupra universului, asupra creatiei divine. In "Eternele curcubeie", autorul remarca: "Si spiritul si visul/ Si sufletul din noi/Si gandurile toate-s/De astre dependente/Caci iau din vesnicia/De linii si culori/Nimburi de curcubeie/Transpuse-n sentimente". Iar in poemul Izvorul poetul intareste influenta divina, apreciind ca izvorul e un drum in infinit, un larg impuls al marilor creatii, un scop din cer, ce Terra l-a-mplinit, ca sa-l propage-n veci, la infinit. In acceptiunea poetului izvorul e un mentor, e miscarea, e lupta contra mortii si sfidarea incremenirii-n loc. Izvorul e dinamul a tot ce azi exista. Ovidiu V. Butiu invoca permanent unicul Creator si se intreaba: "De ce am fost creati de zei ca om/Cand ne dezagregam ca un atom/Si absorbiti in hau calatorim/Intre Nimicul-etern si tintirim/Si apoi ne nastem ca iarasi sa murim.". Dar autorul isi muta spectrul liric inspre vesnicie si remarca avantul omului spre zonele ancestrale si lupta pentru vietuire. "O drama e in mine, si-n natura/Ce nu o pot transpune in idei, /Ma-mbraca boala ca o cuvertura/Si-ncet ma malaxeaza-n dintii ei". Increzator in destinul sau, poetul incearca sa a