Prima femeie mecanic de metrou are 45 de ani, a lucrat toată viaţa în subteran şi plimbă călătorii între Dristor 2 şi Republica sau IMGB-Pipera. Sursa: Cosmin Marinescu

De aproape 20 de ani, Georgeta Boştină merge la serviciul ei de sub pământ. Zi de zi împarte cele şase ore de lucru în câte două minute de întuneric şi unul de lumină artificială. E mecanic de tren, adică „şoferul“ metroului. Şi dacă sufletul a învăţat să iubească meseria asta de-o viaţă, ochii nu s-au obişnuit nici după atâta vreme cu întunericul de la metrou şi, de aceea, când iese la suprafaţă îi închide câteva secunde pentru a-i dezmorţi uşor. Poartă ochelari ca, de altfel, mai toţi colegii ei.

Poate ar fi trebuit să începem cu faptul că doamna Georgeta a fost prima femeie ajutor de mecanic, iar din februarie 2008 este prima femeie care lucrează ca mecanic. „A fost ambiţia mea să ajung prima femeie mecanic de tren şi uite că am reuşit“, spune ea, dar îşi dă ochii peste cap şi-şi muşcă buzele când îşi aduce aminte de începuturile într-o meserie a bărbaţilor. „Mă priveau tare ciudat la început. Nu-mi spuneau nimic, dar simţeam că nu mă acceptau uşor printre ei“, spune Georgeta, contrazisă de un coleg pus pe glumă: „Ei, nu avea nimeni nimic cu ea, doar că eram şi noi cu mentalităţi comuniste, dar în sinea noastră toţi ne doream să facem serviciul cu Geta!“.

„De ce ai mutat uşa vagonului, bă!?“

Dacă o întrebi despre satisfacţiile muncii ei, doamna de la metrou nu are prea multe de spus, ci doar că e mulţumită să pună seara capul pe pernă liniştită că şi-a făcut treaba bine şi călătorii sunt teferi. Îşi aduce aminte, la capitolul siguranţa călătorilor, de un episod petrecut în staţia Semănătoarea, la câteva săptămâni după ce a fost numită mecanic: „Un individ era atat de beat încât n-a nimerit uşa metroului şi a căzut între vagoane. M-am speriat îngro