SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un cunoscut cumpără o casă, cândva boierească, dar locuită după naţionalizare de chiriaşi de toată mâna. Omul vrea să facă nişte transformări şi, fiindcă am cochetat cândva cu arhitectura, mă poartă din odaie în odaie, socotind că l-aş putea ajuta cu idei.
Pe pereţii nevăruiţi de zeci de ani se văd tot felul de dreptunghiuri care, prin contrast cu cenuşiul sumbru din jur, par albe. Din dimensiuni şi poziţie încerc să ghicesc dacă au fost tablouri sau carpete cu "Răpirea din Serai", fotografii înrămate sau vitrine pentru bibelouri. Ce meserie mai am şi eu: în orice casă aş intra, văd subiecte şi personaje. Aş fi foarte deranjat dacă altul ar face asta la mine acasă. n Un bărbat fără picioare iese în cărucior în faţa blocului ca să vadă lumea, strada, să ia aer. Mulţi oameni se caută în buzunare să-l miluiască. Nu sunt cerşetor, spune el, sunt doar infirm. Pentru că refuză pomana, unii îl privesc bănuitor. Dacă eşti olog, rămâi închis în odaia ta, nu stai în calea trecătorilor! Nu îi obligi la probleme de conştiinţă! n Regimul democratic în estul Europei e mană cerească pentru veleitari, tembeli, escroci şi nu doar în trebi sociale. În arte, îndeosebi, dezmăţul devine regulă. Deştepţii, supradotaţii, creativii cu simţul locului lor în sistemul spiritual sunt – din naştere, prin educaţie – controlaţi, indiferent de climatul politic. Una e să fii deschizător de drumuri şi alta să te manifeşti excesiv. Democraţiile noi sunt raiul proştilor, al deraiaţilor, al perverşilor şi al închipuiţilor. La prăbuşirea unei dictaturi, toţi neputincioşii gândesc că le-a venit în sfârşit vremea şi îşi fac loc în faţă. Dar în faţă se vede şi mai bine cât de bicisnici sunt? n Despre femeile cu priză mare la publicul televiziunii se spune că sunt şi brand. Ce-i nevasta matale, şefu’? Ce să fie, măi băiete, e brand! Sună ca dracu’! n O famili
